Oana Roman îşi aminteşte că familia sa locuia extrem de aproape de clădirea CC, locul din care vorbea Nicolae Ceaușescu, şi spune că s-a speriat teribil când a văzut pe geamul apartamentului cum tinerii erau bătuți și reținuți.
„Întâi a fost spaima, nedumerire, frica, apoi bucurie, extaz și sentimentul libertății. Căci despre asta a fost, despre libertatea pe care am câștigat-o cu mari sacrificii în acele zile. Sunt imagini care mi au rămas în minte și care m-au marcat pentru toată viața.
Noi locuiam foarte aproape de sediul fostului CC, adică actuala Piață a Revoluției. Am văzut studenți de la arte plastice care veniseră sa demonstreze pe 21 decembrie după masa și am văzut cum au fost înconjurați de forțele de ordine, bătuți și băgați în dube. Mi-am dat seama că erau studenți la arte pentru că aveau mapele acelea mari cu desene. Au fost imagini cumplite. Eu aveam aproape 14 ani și am văzut și înțeles tot”, a spus Oana Roman pentru Cancan.
Oana Roman îşi aminteşte perfect şi starea în care se afla tatăl său, când a venit acasă, după ce fusese la baricada ridicată în Piaţa Universităţii.
„În același timp, imaginea care m-a marcat cel mai tare a fost când s-a întors tata de la Baricadă, seara. Ud până la piele, iar privirea lui…. un amestec de furie, spaima și teroare, dar și adrenalină la cote maxime… Privirea aia nu o voi uita. Scăpase de la Baricadă, acolo unde trăseseră în ei în plin și camarazii lui de la Baricadă căzuseră secerați lângă el.
Din aproximativ 80 de oameni, care au fost nucleul de la Baricadă, au murit mai mult de jumătate, el a reușit sa scape fugind pe lângă sala Dales, a ajuns acasă și ne-a povestit ce fusese acolo. Ne spunea: «au tras în noi din plin. A fost măcel». Era traumatizat și acea privire a lui mă urmărește și azi”, a mai spus vedeta.
Oana Roman spune că s-a temut chiar că își va pierde viața, în timp ce Mioara Roman încerca, din răsputeri, să o liniștească.
„Am crezut că vom muri, se trăgea la câțiva metri de blocul nostru și zgomotele erau cumplite. Mama m-a luat în brate și ne-am așezat pe jos pe un culoar din apartament care nu avea geamuri. Eram ferite cumva și mama mă ținea în brate și-mi spunea să mă liniștesc că o sa fie bine, că o să avem libertate și o să putem călători și vorbi liber. Și mă încuraja. Dar a fost cumplit de greu și spaima foarte mare. Slavă Domnului, am scăpat, dar era să-l pierdem pe tata și câteva zile nu am știut dacă va mai veni acasă sănătos”, a mai dezvăluit Oana Roman, pentru sursa citată.