În acest loc din România se pot întâmpla adevărate minuni pentru cei care vin să se roage aici. Este vizitat aproape zilnic de pelerini, din întreaga țară, care au auzit cât de sfântă este zona și de istoria impresionantă care a stat la baza construcției sale.
Locul mai este cunoscut și sub numele de „Capela Sixtină a Estului” și a fost ctitorit de Ștefan cel Mare. Se găsește la 36 de kilometru de municipiul Suceava și la 4 kilometri de orașul Gura Humorului.
Citește și: Profeția cutremurătoare a părintelui Arsenie Boca, înainte de moarte! ”Rusia va invada România!”
Mănăstirea Voroneț este loc de pelerinaj pentru mulți români, care nu vin aici doar să se roage ci și să se bucure de frumusețea peisajului, dar și de vestitul albastru, unic prin nuanță.
„Albastrul de Voroneț” este o nuanță foarte căutată și mulți dintre cei care au vizitat lăcașul sfânt nu-și pot explica rezistența culorii în pofida numeroaselor ploi. Se spune că meșterii de atunci au pictat pereții mănăstirii când încă nu se uscaseră, ceea ce a dus la fuzionarea perfectă cu tencuiala.
„În centrul unui sat situat la poalele Carpaţilor, pe sobrul fond verde al pădurii de brazi, se ridică o biserică simplă cu pereţii exteriori ornaţi în fresce – Mănăstirea Voroneț. Edificiul pare un Evangheliar iluminat larg deschis.
Astfel l-au vrut demult pictorii anonimi şi cei care au comandat aceste picturi: pereţii tapisaţi cu fresce trebuiau să figureze ochilor privitorilor învăţătura Scripturii (…)”, aparea pe site-ul oficial al Mănăstirii Voroneț.
Mănăstirea Voroneț a fost conmstruită în 1488, în doar 3 luni și trei săptămâni, după ce Ștefan cel Mare, domnitor al Moldovei, i-a învins pe turci. Se spune că Ștefan cel Mare s-a consultat cu un mare sihastru al regiunilor Moldovei, înainte de ridicarea Mănăstirii Voroneț, părintele Daniil.
Ștefan cel Mare, ostenit de bătăliile cu turcii, dar hotărât să nu se lase înfrânt, a mers la duhovnic și i-a mărturisit gândurile sale. Părintele l-ar fi sfătuit pe domnitor să meargă la luptă, să-i învingă pe turci și apoi să ridice o mănăstire, așa cum obișnuia după fiecare victorie.
„Iară Ştefan-Vodă, mergând de la cetatea Neamţului în sus pre Moldova, au mărsu pe la Voroneţ, unde trăia un părinte sihastru, pre nume Daniil. Şi bătând Ştefan-Vodă în uşa sihastrului să-i descuie, au răspuns sihastrul să aştepte Ştefan-Vodă afară până ce şi-a istovi ruga. Şi după ce şi-au istovit ruga, l-au chemat în chilie pre Ştefan-Vodă. Şi s-au spovedit Ştefan-Vodă la dânsul.
Şi au întrebat Ştefan-Vodă pre sihastru ce va face, că nu poate să se mai bată cu turcii; închina-va ţara la turci, au ba? Iar sihastrul a zis să nu o închine, că războiul este al lui, numa, după ce va izbândi, să facă o mănăstire acolo, în numele Sfântului Gheorghie, să fie hramul bisericii”, apare în cronicile lui Ion Neculce.