Obiceiul pocnitului din bici de Anul Nou este vechi de aproximativ trei sute de ani. Din informaţiile existente, strămoşii noştri, pe data de 31 decembrie 1559, au reuşit să pună pe fugă armata otomană cu talăngi şi pocnete din bici.
Viteza foarte mare cu care se deplasează vârful biciului produce un boom sonic. Acest lucru a fost confirmat în 1958, iar mai târziu, oamenii de știință au speculat chiar că ar fi existat dinozauri care ar fi putut obține un efect similar lovind din coadă, aceasta fiind subțire și foarte lungă.
Practic, biciul este primul obiect confecționat de om care a reușit să atingă o viteză supersonică. Pentru că unda de energie care se propagă prin bici porneşte dinspre partea groasă şi întâlneşte din ce în ce mai puţin material, cum energia trebuie să se conserve, viteza undei creşte, iar când ajunge la capăt şi se termină materialul, trece în atmosferă rupând bariera sunetului.
Biciul colindătorilor este alcătuit din frânghie împletită şi are ataşat la capătul subţire un mănunchi din fire de rafie. Unda mecanică îi este imprimată biciului prin flexia braţului, apoi, prin urmează extensia bruscă a braţului. Mişcarea biciului necesită o anumită dexteritate. Cei mai îndemânatici inversează mişcarea ca să aibă continuitate.
Citeste si Numerolog: 2022 va fi anul emoțiilor intense, un an favorabil evoluției și vindecării
Odată undă mecanică ajunsă la vârful biciului, firele de rafie sunt antrenate de vibrație, se ciocnesc unele de altele punându-se, astfel, în mișcare moleculele de aer dintre ele.
Obiceiul pocnitului din bici de Anul Nou este un ritual de trecere de la un an la altul, o formă de alungare a vechiului şi a relelor, semnalat că obicei independent („Pocnitul”) la românii din Transilvania, dar şi la cei din Bihor şi din Teleorman.
Face parte din recuzita cetelor de colindători şi poate fi folosit alături de tălăngi, pentru a face zgomot în faţa caselor la care se merge cu colindul, fără să se rostească nimic sau rostindu-se o urătură simplă. Biciul poate fi, de asemenea, folosit alături de plug, de buhai, de tălăngi în obiceiul „Pluguşorului”, ambele practicându-se în seara dinspre Anul Nou sau, în cazul celui de-al doilea obicei, şi în ziua de 1 ianuarie.