Obiceiuri de Paște în România. În noaptea de Paşte, există credinţa că cerurile se deschid iar Dumnezeu priveşte în interiorul fiecărui om. De aceea, este bine ca în Sâmbăta Mare şi în noapte Învierii nimeni să nu doarmă, căci Dumnezeu poate vedea doar sufletul celor treji, iar cele mai arzătoare dorinţe ale lor vor fi împlinite.
Lumânarea cu care am luat lumina sfântă trebuie să pătrundă aprinsă în casele noastre ca să o binecuvânteze, iar după ce facem semnul crucii, o stingem de pragul de sus al uşii de la intrare. Este important să nu o lăsăm să ardă până la capăt şi să o punem la păstrare într-un loc de cinste. Este bine să o reaprindem oricând avem probleme grave, rugându-ne sfântului la care avem cea mai mare evlavie.
După luarea luminii, în anumite regiuni credincioşii merg la mormintele celor dragi. Se spune că, în noaptea Învierii, sufletele morţilor se duc înapoi la casele în care au locuit, unde vor sta până în ziua dinainte de Rusalii. La morminte, familiile trebuie să împartă către săraci şi către copii din alimentele sfinţite întru pomenirea veşnică a sufletelor.
În zona Transilvaniei, probabil cel mai cunoscut obicei este „stropitul”. Acest obicei presupune ca tinerii să meargă pe la casele familiilor în care se găsesc una sau mai multe fete şi să le stropească cu parfum sau cu apă neîncepută de izvor „ca să nu se veştejească”, potrivit site-ului invietraditia.ro
În Bucovina, fetele se duc în noaptea de Înviere în clopotniţa bisericii şi clătesc cu apă neîncepută limba clopotului. Acest obicei este metafora pentru dorinţa fetelor ca baieţii să alerge după ele precum oamenii care aleargă spre slujba de Înviere atunci când bat clopotele. A doua zi, băieţii care răspund chemării se îndreaptă spre casele tinerelor fete cu flori, iar acestea le oferă câte un ou roşu ca simbol al consimţământului lor.
În Ţara Moţilor, tinerii iau în noaptea Învierii toaca de la biserică şi o duc la cimitir, unde o păzesc de hoţi. Se dă aşadar o „bătălie” între cei ce trebuie să o păzească şi cei care o pot fura. În funcţie de rezultatul acestei întreceri, cade în cinstea celui care a pierdut să dea un ospăţ a doua zi, iar din bucate se vor înfrupta şi „hoţii”, şi „păzitorii”.
În Ţara Bârsei, se practica obiceiul numit Junii Braşovului. Este vorba despre o petrecere ce adună localnici de toate vârstele şi la care are loc întrecerea aruncarii buzduganului între mai multe cete de tineri. Înainte de desemnarea vătafului cetei, adică cel care reuşeşte cea mai bună aruncătură a buzduganului, toate cetele merg în dimineaţa primei zile de Paşte pe la casele vecinilor să anunţe Învierea Domnului. Cu această ocazie, strâng ouă de la fetele tinere care vor fi apoi împărţite la petrecere. Totodată, indiferent de vremea din Duminca Paştelui, junii defilează călare prin centrul oraşului Braşov, într-o paradă cunoscută sub numele de „Coborârea junilor în cetate”.
În Maramureş, copiii merg pe la familiile prietene şi vecine să anunţe Învierea. Se spune că este de bun augur ca primul copil ce trece pragul casei să fie un băiat întrucât vesteşte un an bun, în care familia vizitată nu are parte de neînţelegeri.
Citeste si TOP 10 filme care merită urmărite de Paște, în 2022 (VIDEO)