„Într-un articol publicat în prima parte a acestui an susțineam că deficitul de cerere din România a dispărut undeva în cursul anului 2013. Cu alte cuvinte, PIB-ul efectiv al României a întrecut nivelul său potențial încă din 2013. Afirmația mea nu a exprimat o intuiție. Ea s-a bazat pe o demonstrație riguroasă a existenței unei supraestimări sistematice și, de aceea, inevitabile pe termen mai lung, a nivelului PIB potențial și a ratei naturale a dobânzii, in orice proces de estimare a acestor variabile neobservabile, indiferent de instituția/persoana care face estimarea.
În acel studiu am arătat că, „date fiind supraestimarea și datele disponibile la momentul analizei, ideea că gap-ul PIB s-a închis încă din 2013 nu poate fi respinsă. Inflația generată de cerere a rămas stabilă în perioada 2013-2015 deoarece excedentul de cerere indicat de gap-ul pozitiv al PIB și de creșterea relativ rapidă a creditului a fost plasată în străinătate”, adică stimulează cererea în alte țări. Deteriorarea balanței bunurilor în anii menționați pe ruta bunurilor de consum, în special pe cea a bunurilor alimentare, susține această idee.
Am arătat, de asemenea, că procesul acesta prin care reducerea TVA și creșterile salariale stimulează economiile altor țări „nu poate dura, iar inflația determinată exclusiv de cerere (inflația cererii) va crește. În acest context, măsurile din 2016, de reducere a TVA cu 4 puncte procentuale concomitent cu creșterea semnificativă a cheltuielilor salariale, nu sunt sustenabile. Ele exercită presiuni pentru creșterea deficitului de cont curent și a inflației.”
Concluzia mea era aceea că „întărirea politicii monetare ar trebui să fie mai fermă și mai timpurie”, dar atrăgeam atenția că, în perioadele de boom, din cauza subestimării sistematice a gap-ului PIB și a gap-ului ratei dobânzii, depinzând de combinația dintre aceste subestimări, politica monetară ar putea fi mai restrictivă decât intenționează banca centrală”, a scris Lucian Croitoru, pe opiniibnr.ro.
În articol, autorul prezintă unele date care arată de ce a susținut că PIB s-a închis în 2013, adică acum aproape 3 ani.
„Revin acum la argumentația privind închiderea gap-ului PIB în 2013. În medie, nivelurile cele mai apropiate de nivelul benchmark de dinainte de criză au apărut cu 8,3 trimestre mai devreme. Aceasta înseamnă cu 2 ani și un trimestru mai devreme decât se credea în 2008 Q4. Aplicând această medie pentru a corecta estimarea comună celor mai multor case de prognoză, conform căreia gap-ul PIB s-a închis în 2016 Q1, rezultă că este foarte probabil ca gap-ul PIB să se fi închis spre sfârșitul anului 2013.
Dacă gap-ul PIB s-a închis acum aproape trei ani și de atunci a devenit tot mai stimulativ, înseamnă că suntem în plin boom. Aceasta mai înseamnă și că politica monetară este mai relaxată decât intenționează să fie, iar politica fiscală relaxată a generat un impuls fiscal, ceteris paribus, mai stimulativ la adresa economiei decât ar fi fost implicat de valoarea alternativă (negativă) a gap-ului PIB. În sfârșit, aceasta ar mai putea înseamnă și că suntem mai aproproape decât am putea crede, fie de o ajustare care să aducă producția spre potențial, fie de o o recesiune, dacă ajustările nu se fac la timp”, este concluzia lui Croitoru.