Omar Hayssam şi dosarul de terorism privind RĂPIREA JURNALIŞTILOR ROMÂNI în Irak VIDEO

După sesizarea Ministerului Afacerilor Externe privind posibila răpire a ziariştilor, MAE, împreună cu principalele servicii de informaţii ale României, a alcătuit o celulă de criză pentru gestionarea situaţiei.

La întoarcerea din vizitele în Irak şi Afganistan, la 29 martie 2005, preşedintele Traian Băsescu a declarat că se caută soluţii pentru rezolvarea situaţiei. El a convocat Grupul operativ constituit la Palatul Cotroceni, aflat sub coordonarea sa.

În seara aceleiaşi zile, omul de afaceri sirian Omar Hayssam, şef al grupului de firme „Manhattan” din Bucureşti, a anunţat că ar fi fost sunat de răpitori pentru o cerere de răscumpărare: câte un milion de dolari pentru eliberarea fiecăruia dintre cei patru, potrivit afirmaţiilor prezentate de presa centrală.

Omar Hayssam a fost reţinut preventiv, la 5 aprilie 2005, de procurorii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (ÎCCJ), pentru comiterea unor fapte prevăzute de legea penală în ceea ce priveşte afacerea „Volvo Truck”. La 20 aprilie 2005, Parchetul de pe lângă ÎCCJ a anunţat începerea urmăririi penale în cazul său.

Primele imagini cu jurnaliştii români, alături de ghidul lor, au fost difuzate de postul de televiziune Al Jazeera din Qatar în seara celei de-a treia zi de la dispariţie, la 30 martie 2005. În înregistrarea video, Marie Jeanne Ion face o declaraţie în care afirmă că răpitorii nu au cerut bani în schimbul eliberării lor. Conducerea postului de televiziune a cerut la 31 martie 2005, printr-un comunicat, eliberarea imediată şi necondiţionată a celor trei jurnalişti români şi a însoţitorului lor irakiano-american, fiind pentru prima oară când Al Jazeera face un asemenea gest în cazul unor răpiri.

Un al doilea set de imagini a fost difuzat la 1 aprilie 2005 de agenţia de presă Reuters. În fotografii apar numai cei trei jurnalişti, care se identifică ţinând în mână paşapoartele şi legitimaţiile de presă, fără ghidul lor, Mohammad Munaf.

Pentru prima dată de la izbucnirea crizei ziariştilor români, preşedintele Traian Băsescu a oferit detalii despre situaţia acestora la 12 aprilie 2005. Şeful statului a declarat atunci, că autorităţile române sunt în legătură cu gruparea care-i deţine pe cei trei jurnalişti şi a subliniat că procesul de eliberare este dificil şi va mai dura.

Pe parcursul crizei, presa a lansat diferite scenarii şi zvonuri privind numele grupării care i-a răpit pe jurnalişti, implicarea unor persoane de origine arabă în răpire, precum şi despre eliberarea lor. Acestea au fost dezminţite de fiecare dată de autorităţi.

Situaţia jurnaliştilor răpiţi în Irak a ajuns într-un punct critic la 22 aprilie 2005, după ce televiziunea panarabă Al Jazeera a transmis noi imagini cu aceştia. Pe caseta video era adresat un ultimatum autorităţilor române în care se cerea retragerea trupelor române din Irak în termen de patru zile de la difuzarea mesajului, altfel ziariştii vor fi ucişi. A fost prima revendicare politică exprimată de răpitori, de la 28 martie 2005 şi al doilea mesaj în decursul celor 26 de zile care s-au scurs de la dispariţie. Înregistrarea îi prezenta pe cei trei jurnalişti încătuşaţi, separat de ghidul lor, şi el cu cătuşe la mâini.

Marie Jeanne Ion face un apel către Guvernul şi Preşedinţia României şi cheamă la manifestaţii pentru eliberarea lor pentru a face presiuni asupra autorităţilor privind retragerea trupelor militare din Irak. Într-un mesaj separat, Mohammad Munaf face un apel către preşedintele american George W. Bush să intervină pentru eliberarea sa. Este pentru prima dată de la dispariţie când răpitorii se identifică: în imagini apare numele grupării „Brigăzile lui Mu’adh Bin Jebel”.

La 26 aprilie 2005 s-a ajuns într-un al doilea moment critic, când postul Al Jazeera a difuzat imagini şocante cu cei patru ostatici: Sorin Mişcoci este îmbrăcat în haine portocalii, ceea ce înseamnă – potrivit cazurilor precedente de răpiri – că a fost desemnat să fie executat, iar Ovidiu Ohanesian este ras în cap. Mohammad Munaf apare separat, fiind şi el îmbrăcat în portocaliu. Înaintea difuzării imaginilor, redacţia Prima TV a primit o înregistrare audio cu cei trei ziarişti care apelează la poporul român să facă presiuni asupra oficialilor pentru a retrage trupele din Irak.

La data de 4 mai 2005, preşedintele Traian Băsescu a precizat că negocierile cu răpitorii decurg foarte greu, după instalarea noului guvern democratic în Irak. O ultimă intervenţie a preşedintelui a avut loc pe 19 mai 2005, când şeful statului a declarat într-o emisiune televizată că în cazul jurnaliştilor răpiţi „orice este posibil”, „de la o soluţionare pozitivă totală la o soluţionare parţială”, şi menţionează posibilitatea unor execuţii.

Pe parcursul crizei, liderii Alianţei PNL-PD şi UDMR au recomandat prudenţă şi reţinere în declaraţii cu privire la criza ostaticilor din Irak. PSD şi PRM s-au pronunţat în favoarea discutării unui calendar al retragerii trupelor româneşti din Irak, aprobat de Parlament. PUR a anunţat că va propune Coaliţiei de guvernământ retragerea imediată a trupelor din Irak. Totodată, liderul PUR Dan Voiculescu a afirmat, la 24 aprilie 2005, că este dispus să se pună ‘gaj’ în schimbul eliberării celor trei tineri jurnalişti români.

Din seara în care a fost transmis primul ultimatum, rudele celor răpiţi în Irak, alături de ziarişti de la Prima TV şi România Liberă, s-au adunat în faţa Palatului Cotroceni şi au început să manifesteze în tăcere pentru eliberarea acestora.

Cea mai amplă manifestare de solidaritate faţă de ziariştii captivi în Irak a început la 24 aprilie 2005, la Bucureşti şi în mai multe oraşe din ţară. Sute de persoane s-au aflat în Piaţa Universităţii din Bucureşti. Agenţia de Monitorizare a Presei – Academia Caţavencu a expus atunci, pe clădirea Teatrului Naţional din Bucureşti, un afiş de mari dimensiuni cu imaginile celor trei jurnalişti români răpiţi în Irak, precum şi a jurnalistei franceze Florence Aubenas, dispărută din ianuarie 2005 în Irak. O mobilizare fără precedent a mai multor reprezentanţi din presa europeană în campania privind eliberarea jurnaliştilor a avut loc la 5 mai 2005, când 198 de instituţii media din toată Europa au lansat un apel la adresa statelor membre ale UE privind intensificarea demersurilor pentru eliberarea ostaticilor din Irak.

Criza ostaticilor din Irak a luat sfârşit la 22 mai 2005, când Administraţia Prezidenţială a anunţat că „cei trei cetăţeni români – Marie Jeanne Ion, Sorin Mişcoci şi Ovidiu Eduard Ohanesian – şi cetăţeanul american de origine irakiană Mohammad Munaf se află, începând cu ora 13.44, sub controlul autorităţilor române”.

În prima sa declaraţie de presă de după eliberarea ostaticilor din Irak, pe care a făcut-o la 22 mai 2005, preşedintele României, Traian Băsescu, a mulţumit familiilor acestora, jurnaliştilor, comentatorilor, serviciilor secrete de informaţii străine şi române, precum şi autorităţilor americane din Irak, comunităţii arabe din ţară care au contribuit la rezolvarea crizei. El a precizat că operaţiunea de eliberare a ziariştilor a fost executată sută la sută de serviciile de informaţii ale statului român, „într-o excelentă colaborare între Serviciul de Informaţii Externe, Serviciul Român de Informaţii şi Direcţia de Informaţii a Armatei”. Şeful statului a menţionat că statul român nu şi-a negociat nici politica externă şi nici nu a plătit răscumpărarea jurnaliştilor. Totodată, Traian Băsescu a făcut un apel la presa română să manifeste reţinere în zilele următoare în cazul celor trei jurnalişti eliberaţi după aproape două luni.

În seara aceleiaşi zile, postul Al Jazeera a difuzat o ultimă înregistrare video în care apar cei patru ostatici şi unul dintre răpitori, care anunţă, în limba arabă, că îi eliberează pe prizonieri în urma apelurilor şeicului saudit Salman Fahd al’Oda şi ale Comunităţii arabe şi islamice din România.

După 55 de zile de captivitate în Irak, ziariştii români au fost aduşi în ţară la data de 23 mai 2005.

Cine este Omar Hayssam

Numele lui Omar Hayssam, un investitor controversat în mediul de afaceri din Buzău, unde deţine mai multe proprietăţi, a intrat în vizorul opiniei publice din România odată cu declanşarea cazului răpirii, în Irak, la sfârşitul lunii martie 2005, a celor trei ziarişti români şi a însoţitorului lor Mohammad Munaf.

Omar Hayssam a sponsorizat deplasarea ziariştilor în Irak, iar după răpirea acestora el a pretins că a fost contactat telefonic de irakianul care-i însoţea şi cu care era în relaţii de prietenie, fiind astfel înştiinţat că răpitorii condiţionează eliberarea ostaticilor de plata unei sume de 4 milioane dolari.

Omar Hayssam a fost reţinut de procurorii Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (PÎCCJ), la 5 aprilie 2005, în dosarul „Volvo Truck”, iar abia pe 20 aprilie 2005, procurorii Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism (DIICOT) au dispus începerea urmăririi penale a acestuia pentru săvârşirea infracţiunilor de constituire a unui grup infracţional organizat, fals material în înscrisuri oficiale, fals intelectual, uz de fals, spălare de bani şi înşelăciune.

Mandatul de arestare preventivă i-a fost prelungit de mai multe ori, la solicitarea procurorilor PÎCCJ, până în octombrie 2005, când aceştia au finalizat urmărirea penală şi au decis trimiterea sa în judecată alături de complicele său Mohammad Munaf, pentru asociere în scopul săvârşirii de acte de terorism, finanţarea acestei asocieri şi complicitate la acte de terorism.

Anchetatorii au stabilit că cei doi sunt vinovaţi de constituirea şi finanţarea grupului terorist care i-a răpit în Irak pe cei trei jurnalişti români, Ovidiu Ohanesian, Marie Jeanne Ion şi Sorin Mişcoci.

Dosarul a fost înaintat Curţii de Apel Bucureşti, iar primul termen al procesului a avut loc la 31 octombrie 2005, când judecarea dosarului a fost amânată pentru lipsă de procedură.

Avocaţii apărării au cerut în repetate rânduri eliberarea omului de afaceri româno-sirian, pentru ca acesta să-şi petreacă ultimele luni de viaţă alături de familie şi pentru a putea fi tratat într-o clinică de specialitate, fiind diagnosticat cu cancer la colon.

Omar Hayssam a părăsit, pe 27 aprilie 2006, Penitenciarul Rahova, unde a fost deţinut timp de un an şi trei săptămâni. Eliberarea sirianului a avut la bază acte medicale care precizau că suferă de cancer, dar şi o adeverinţă emisă de un medic al închisorii. Curtea de Apel Bucureşti a admis propunerea procurorilor de revocare a mandatului de arestare preventivă şi de înlocuire cu interdicţia de a părăsi ţara.

La 19 iulie 2006, magistraţii CAB au decis reîncarcerarea omului de afaceri sirian Omar Hayssam, pe motiv că acesta tergiversează actul de justiţie şi se sustrage judecăţii.

Avocaţii omului de afaceri sirian au afirmat în instanţă că Omar Hayssam este internat într-un sanatoriu de boli canceroase, la Vălenii de Munte – judeţul Prahova, însă magistraţii au susţinut că nu există acte probatorii şi au dispus reîncarcerarea acestuia.

Omar Hayssam a fost dat în urmărire internaţională în data de 21 iulie 2006.

Fostul procuror general al României Ilie Botoş a demisionat în data de 21 iulie 2006 din funcţia de procuror general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, la o zi după ce şefii Serviciului Român de Informaţii (SRI), Serviciului de Informaţii Externe (SIE) şi Direcţiei Generale de Informaţii şi Protecţie Internă (DGIPI) – Radu Timofte, Gheorghe Fulga şi Virgil Ardelean – au demisionat, în urma dispariţiei omului de afaceri sirian Omar Hayssam, acuzat de fapte de terorism.

Discutarea dosarului a continuat la CAB, Hayssam fiind judecat în lipsă.

Ziariştii Ovidiu Ohanesian, Marie Jeanne Ion şi Sorin Mişcoci au cerut daune morale de câte două milioane de euro de la Omar Hayssam şi Mohammad Munaf, pentru perioada în care au fost răpiţi.

Avocaţii lui Hayssam au cerut judecătorului achitarea clientului lor pentru săvârşirea de acte de terorism şi schimbarea încadrării juridice în complicitate la lipsire ilegală de libertate în dosarul în care sirianul este acuzat de asociere în vederea săvârşirii infracţiunii de terorism în legătură cu răpirea celor trei jurnalişti români în Irak.

Printre motivele cererii avocaţilor se numără acela că nu au fost administrate probele necesare elucidării acestui caz şi, de asemenea, nu a fost audiat pe fond nici inculpatul Omar Hayssam şi nici nu s-a reuşit audierea prin videoconferinţă a şapte martori din dosar, printre care Mohammad Munaf.

Judecătorul a acceptat audierea, la cererea apărării, a avocatului lui Munaf din Irak, Arief Badie Ezet, însă a respins revocarea mandatului de arestare în lipsă a lui Hayssam.

Avocatul din Irak al lui Munaf a declarat că de la 27 mai 2007 a fost împuternicit printr-o procură dată de Caled Omar, tatăl lui Omar Hayssam, să-l reprezinte pe Hayssam în faţa autorităţilor irakiene.

Dosarul lui Omar Hayssam a fost disjuns, în cursul urmăririi penale, de cel al lui Mohammad Munaf, deoarece acesta din urmă a fost reţinut de forţele americane în Irak şi nu a putut fi luată legătura cu el.

Omar Hayssam este acuzat că ar fi finanţat o grupare teroristă din Irak, în vederea răpirii celor trei jurnalişti români la Bagdad.

Scopul acestei acţiuni ar fi fost acela ca sirianul să obţină încuviinţarea de a părăsi ţara cu rolul de negociator pentru eliberarea jurnaliştilor şi de a beneficia de clemenţa autorităţilor române dosarele în care era cercetat şi trimis în judecată.

Omar Hayssam i-a cerut, în 2005, permisiunea preşedintelui Traian Băsescu de a părăsi ţara în vederea negocierii eliberării jurnaliştilor, însă a fost refuzat.

La acea dată, Hayssam avea interdicţia de a părăsi ţara, fiind urmărit penal în două dosare economice, respectiv „Foresta Nehoiu şi „Volvo Truck”.

Instanţa Curţii de Apel Bucureşti l-a condamnat, la 13 iunie 2007, pe omul de afaceri Omar Hayssam la 20 de ani de închisoare în procesul în care este acuzat de acte de terorism în legatură cu răpirea celor trei jurnalişti români în Irak.

Omar Hayssam şi Mohammad Munaf au fost acuzaţi de iniţiere, constituire şi sprijinirea unei asocieri în scopul săvârşirii de acte de terorism prevăzute de articolul 35 din Legea 535/2004.

Avocaţii sirianului Omar Hayssam au cerut, pe 18 februarie 2008, casarea sentinţei CAB şi trimiterea cauzei spre rejudecare, invocând faptul că la procesul pe fond nu au fost administrate 24 de probe cerute de apărare.

La data de 20 februarie 2008, ÎCCJ a respins cererea avocaţilor lui Omar Hayssam de trimitere spre rejudecare la Curtea de Apel Bucureşti a dosarului în care sirianul a fost condamnat la 20 de ani de închisoare pentru fapte de terorism.

Instanţa a respins recursul sirianului Omar Hayssam şi a menţinut condamnarea de 20 de ani de închisoare pronunţată pe data de 13 iunie 2007 de CAB.

De asemenea, la termenul din 18 februarie 2008, judecătorii au respins şi două excepţii de neconstituţionalitate invocate de apărătorii lui Hayssam.

Magistraţii ÎCCJ au amânat la ultimul termen, la cererea avocaţilor, judecarea recursului lui Omar Hayssam.

Avocatul jurnalistei Marie Jeanne Ion a cerut eliberarea unui certificat ORNISS pentru a putea avea acces la informaţiile secrete din acest dosar, iar apărătorul lui Ovidiu Ohanesian a solicitat termen pentru studierea înscrisurilor depuse la dosar, instanţa amânând cauza pentru 18 februarie 2008.

Judecătorii au amânat pe data de 19 noiembrie 2008 judecarea recursului lui Hayssam, deoarece avocaţii sirianului au declarat că au primit mai multe documente din partea acestuia şi a lui Mohammad Munaf, în limba arabă, documente ce au legătură cu acest dosar, dar care încă nu au fost traduse în limba română.

Instanţa a acordat un nou termen în acest dosar, pentru că a constatat lipsă de procedură, Ovidiu Ohanesian neavând angajat un apărător în această cauză.

Judecătorii CAB l-au condamnat, pe 13 iunie 2008, pe omul de afaceri sirian Omar Hayssam la 20 de ani de închisoare, pentru fapte de terorism, respectiv pentru punerea la cale a răpirii celor trei jurnalişti români în Irak.

Omar Hayssam a fost, de asemenea, condamnat la 15 ani de închisoare pentru fapte prevăzute de Legea 535/2004, omul de afaceri urmând să efectueze pedeapsa cea mai mare, respectiv cea de 20 de ani de închisoare şi 10 ani interzicerea unor drepturi, după efectuarea detenţiei.

Instanţa a decis ca Omar Hayssam să achite câte două milioane de euro daune morale ziariştilor Ovidiu Ohanesian, Marie Jeanne Ion şi Sorin Mişcoci.

Cetăţeanul sirian Omar Hayssam a fost dat în urmărire internaţională la 21 iulie 2006. La momentul dispariţiei sale, România nu avea, în vigoare, un tratat bilateral de extrădare cu Republica Arabă Siriană.

În cadrul vizitei pe care preşedintele Traian Băsescu a efectuat-o la Damasc, în octombrie 2008, unul dintre subiectele abordate cu omologul său sirian Bashar Al-Assad a fost şi cel referitor la omul de afaceri Omar Hayssam, condamnat, în iunie 2007, la Bucureşti, pentru terorism în dosarul răpirii ziariştilor români în Irak.

În noiembrie 2009, preşedintele Traian Băsescu declara că în Siria a abordat şi problema începerii negocierilor pentru modificarea acordului de extrădare dintre România şi Siria, în aşa fel încât Omar Hayssam să poată fi extrădat în România. În ianuarie 2010 Ministerul Justiţiei anunţa că a elaborat proiectul de tratat privind extrădarea între România şi Siria.

În urma finalizării negocierilor tehnice la nivel de experţi între România şi Siria, la 10 noiembrie 2010, la Palatul Cotroceni, a fost semnat de către ministrul român al Justiţiei, Cătălin Predoiu, şi ministrul de Externe al Republicii Arabe Siriene, Walid Al-Moalem, Tratatele între România şi Republica Arabă Siriană privind extrădarea şi Tratatul privind transferarea persoanelor condamnate în vederea executării pedepselor privative de libertate.

Preşedintele Traian Băsescu a semnat, la 3 februarie 2011, decretele pentru supunerea spre ratificare Parlamentului a tratatelor între România şi Republica Arabă Siriană privind extrădarea şi a celui privind transferarea persoanelor condamnate în vederea executării pedepselor privative de libertate.

Senatorii din Comisia juridică au aprobat, la 24 aprilie 2012, în unanimitate, rapoartele privind cele două proiecte de lege. La 8 mai 2012, plenul Senatului a aprobat, în şedinţa de plen, proiectele de lege pentru ratificarea Tratatului privind extrădarea între România şi Siria, precum şi a Tratatului între România şi Siria privind transferarea persoanelor condamnate în vederea executării pedepselor privative de libertate.