În cărţile de istorie s-a scris că Primul Război Mondial a început cu asasinarea arhiducelui Franz Ferdinand, la 28 iunie, 1914, la Sarajevo, de către Gavrilo Princip. Împuşcătura mortală a tras semnalul de început al unui război ce s-a extins din Balcani pe întreg continentul, alimentând tensiunile existente între puterile rivale ale Europei în acea vreme: Imperiul austro-ungar şi Germania, pe de-o parte şi Franţa, Rusia şi Marea Britanie, pe de altă parte.
Recent, cu prilejul comemorării victimelor Primului Război Mondial, au fost scoase la iveală lucruri mai puţin ştiute despre faimosul adolescent crimnal.
Prenumele lui Gavrilo înseamnă Gabriel în limba sârbă. Mama lui ar fi vrut să îi pună numele Spiro, după cel al fratelui ei, dar preotul care l-a creştinat a spus că nu e bine aşa şi că băiatul trebuie să ia numele Gabriel, după cel al Arhanghelului Gabriel.
Vârsta controversată: Când a comis crima, Gavrilo avea 19 ani şi era în ultima clasă de liceu (a VIII-a, n.r.). Vârsta lui exactă a fost subiect de controverse după asasinat, pentru că nu ar fi permis, potrivit legilor Imperiului Austro-Ungar, să fie condamnat la moarte, el având 19 ani ( minor, n.r.) când a comis crima.
În actele de identitate ale lui Gavrilo Princip, ca dată a naşterii figurează data de 13 iulie 1894. Când l-a asasinat pe moştenitorul tronului austro-ungar, el avea exact vârsta de 19 ani, 11 luni şi 15 zile. Cu alte cuvinte, de spânzurătoare l-au despărţit doar două săptămâni. Astfel, i s-a dat o pedeapsă cu închisoarea pe viaţă, dar a murit înainte de încheierea războiului, în închisoare, bolnav de tuberculoză, în data de 28 aprilie 1918.
Citeşte şi Un neamţ a prezis cum şi când va începe cel de-al Treilea Razboi Mondial: Va fi într-o noapte…
Ulterior, anchetatorii au descoperit că ar fi avut atunci vârsta legală pentru a i se da pedeapsa capitală, deoarece, au afirmat experţii, literele chirilice cu care i se trecuseră în registrele sârbeşti datele de naştere au creat, prin traducere, confuzie în ceea ce priveşte luna în care se născuse şi care ar fi fost, în realitate, Iunie, şi nu Iulie.
Norocul diavolului: În momentul asasinatului, Gavrilo Princip se afla pe o stradă din Sarajevo, iar Franz Ferdinand în maşină, cu şoferul său. Acesta conducea cu viteză, iar când a ajuns pe strada unde pândea Gavrilo, era să intre cu maşina direct în el. A pus frână în ultimul moment şi a strigat la Gavrilo să se dea la o parte. Asasinul a scos atunci pistolul şi a tras, nimerindu-ul pe arhiduce chiar în vena jugulară. Franz Ferdinand a murit în câteva minute.
Nu era naţionalist sârb: Deşi, la origine, Gavrilo era sârb bosniac, el susţinea un grup de activişti pentru unificarea tuturor popoarelor slave din Bosnia – musulmani, croaţi şi sârbi. Visul lor era să înlăture într-o bună zi ocupaţia austro-ungară. Gestul lui Gavrilo Princip a fost considerat de către aceste grupări ca fiind unul de „măreţ”, un exemplu pentru cei care voiau să se ridice împotriva puterilor străine.
Moştenire toxică pentru Balcani: Deşi slavii au reuşit să se unească într-o singură ţară, Iugoslavia (naţiunea slavilor din sud) aceasta nu avea să dureze. În anii 1990, după ce în Europa începuseră să pice rând pe rând regimurile dictatoriale, federaţia iugoslavă s-a destrămat şi au început conflictele teritoriale între grupurile etnice principale- sârbii, croaţii şi musulmanii. Aşa s-a mai stins încă o dată visul unei singure ţări, pentru care luptase Gavrilo Princip.