Pe 26 septembrie 1983, ofiţerul sovietic Stanislav Petrov a primit pe ecranul computerului un mesaj prin care era informat că SUA a lansat şase rachete nucleare care vizau Moscova. Din fericire, Petrov, pe atunci un locotenent-colonel în vârstă de 44 de ani care conducea un centru de detectare a atacurilor nucleare, a considerat că era vorba de o alarmă falsă şi nu a iniţiat un contraatac, deşi avea această posibilitate. Nu trebuia decât să trimită un raport scurt mai departe şi nimeni nu ar fi stat pe gânduri. Prin această acţiune, Petrov a salvat lumea de la un război nuclear care ar fi putut cauza nenumărate victime şi duce chiar la dispariţia civilizaţiei.
Presiunea pe umerii lui Petrov a fost imensă, iat timp de 20 de minute a rămas pironit pe scaun. „Dacă atacul este, totuşi, real?”, se gândea atunci. Majoritatea liderilor politici şi militari ruşi, aflaţi la Moscova, ar fi murit, iar statului i-ar fi fost mai greu să coordoneze un răspuns la agresiune. Totuşi, nu avea sens un atac nuclear cu doar şase rachete, deşi distrugerile provocate ar fi fost oricum masive. Mai mult, sistemul de avertizare era încă nou şi predispus la erori.
Abia acum s-a aflat că fostul ofiţer a decedat la vârsta de 77 de ani, în luna mai a acestui an. Într-o lume cu mulţi falşi eroi este trist faptul că decesul unui astfel de om a trecut neobservat.
Povestea incidentului din 1983 a fost popularizată în anii ’90 de către Karl Schumacher, un activist politic german. El este cel care a aflat despre moartea lui Petrov, cu care a ţinut legătura. Recent, l-a sunat pe fostul ofiţer şi a aflat despre moartea lui.