Omul, împotriva naturii: Topul celor mai impresionante poveşti de supravieţuire

Într-un top al celor mai impresionante poveşti de supravieţuire, realizat de site-ul www.cracked.com şi citat de Mediafax, pe locul patru se situează cazul exploratorului australian Douglas Mawson, care a la începutul secolului al XX-lea şi-a propus să meargă în expediţie în Antarctica.

4. IADUL DIN ANTARCTICA

În noiembrie 1912, Mawson şi alţi doi colegi, Belgrave Ninnis şi Xavier Mertz, au plecat să exploreze partea de pe continent denumită King George al V-lea. După câteva săptămâni de progrese considerabile, Ninnis a căzut într-o crevasă, acoperită de zăpadă, luând după el şase dintre cei mai buni câini ai expediţiei, cea mai mare parte a proviziilor de hrană, corturi şi alte produse esenţiale supravieţuirii. Metz şi Mawson a reuşit să salveze un câine, însă Ninnis nu a mai fost găsit niciodată.

Cei doi au rămas cu provizii pentru o săptămână, dar fără mâncare pentru câini, astfel că au decis să revină la una dintre bazele lor provizorii, drumul până la baza principală fiind considerabil. Ei au mers neîncetat timp de 27 de ore, reuşind să recupereze un cort pe care îl lăsaseră în urmă, însă din cauza lipsei hranei au fost nevoiţi să sacrifice unii dintre câini pentru a-i hrăni pe ceilalţi şi pentru a se alimenta chiar ei.

În acea perioadă nu se ştia că ficatul câinilor Husky este toxic, astfel că cei doi au început să sufere curând de ameţeli, dureri abdominale, fisuri nazale, pierderea unghiilor şi îngălbenirea ochilor şi pielii. Mai târziu, Mawson a observat o schimbare de comportament la colegul său, a cărui stare s-a deteriorat rapid, el murind de turbare pe 8 ianuarie 2013.

Mawson a continuat restul distanţei de 100 de mile singur, reuşind să se salveze după ce la un moment dat a căzut şi el într-o crevasă. În final, el a ajuns la baza principală, unde a aflat că vasul cu care venise în Antarctica plecase. El şi cei şase membri ai echipajului rămaşi în urmă pentru a-l căuta au fost nevoiţi să mai stea în Antarctica aproape un an, până în decembrie 1913, când au fost recuperaţi de un alt vas.

Întreaga poveste a fost relatată chiar de exploratorul australian în cartea sa autobiografică.

3. MARATONISTUL CARE S-A RĂTĂCIT ÎN SAHARA

„Maratonul nisipurilor/Marathon of the Sables” este considerat cel mai greu de pe planetă. Timp de şase zile, participanţii trebuie să străbată Deşertul Sahara în sudul Marocului. Italianul Mauro Prosperi a devenit cunoscut în lume, după ce în 1994 a „reuşit” să se rătăcească în timpul maratonului, deoarece a continuat să alerge în timpul unei furtuni de nisip, deşi era împotriva regulamentului.

Prosperi, de profesie poliţist, un împătimit al competiţiilor de penthatlon, a supravieţuit timp de nouă zile în deşert, hrănindu-se cu lilieci şi şerpi şi hidratându-se cu propria urină.

El a vrut chiar să se sinucidă, însă tentativa a eşuat. După nouă zile a fost găsit în Algeria, la aproape 300 de kilometri de traseul maratonului, fiind dus într-o bază militară.

2. OMUL CARE A SUPRAVIEŢUIT DEŞERTULUI AUSTRALIAN MÂNCÂND BROAŞTE

În 2006, Ricky Megee (35 de ani la acea vreme) a fost găsit în partea de nord a Australiei, după ce a petrecut 71 de zile în deşert. El susţine, în cartea sa, că a fost drogat şi abandonat în deşert de trei bărbaţi pe care încercase să-i ajute după ce rămăseseră fără benzină pe un drum din zona Outback.

În toată această perioadă, el şi-a construit un adăpost din crengi de copac şi frunze şi s-a hrănit cu broaşte, crude sau fripte, şopârle şi lipitori.

După ce a fost găsit, el a fost diagnosticat cu malnutriţie, în cele trei luni slăbind peste 50 de kilograme.

1. CAZUL FETEI ADOPTATE DE MAIMUŢE

Marina Chapman avea patru ani, în anii ’50, când a fost drogată şi răpită din casa ei din Columbia. Ea s-a trezit abandonată în mijlocul junglei şi susţine că a supravieţuit timp de cinci ani cu ajutorul maimuţelor.

La începutul acestui an, Marina Chapman a dezvăluit, într-un foileton publicat în Daily Mail, modul în care o colonie de maimuţe capucin a învăţat-o cum să supravieţuiască. Ea a copiat obiceiurile alimentare şi sunetele ascuţite ale maimuţelor şi chiar a învăţat să se caţere în copaci. Ea dormea într-un trunchi de copac scobit, pe timp de noapte.

Povestea ei tragică a continuat şi după ce a fost salvată de nişte vânători, britanica susţinând că a fost vândută ca prostituată înainte de a ajunge înapoi în Anglia. În prezent, ea este căsătorită şi are doi copii şi trei nepoţi.