Omul lui Traian Băsescu, implicat în DOSARUL MICROSOFT

Surse din piaţă susţin că procesul verbal semnat de ministrul Educației Mircea Miclea pe 12 mai 2005 poate arunca în aer dosarul Microsoft cu privire la contractul SEI. Din procesul verbal rezultă că ministrul PD de atunci, Mircea Miclea, a fost de acord cu continuarea desfășurării contractului SEI la același preț, după ce o adevărată campanie de diabolizare a contractului fusese desfășurată anterior pe motiv că are prețurile prea mari.

Potrivit sursei citate, imediat după preluarea mandatului de ministru, Miclea a demarat o comisie de anchetă în cadrul instituției pe care o conducea pe motiv că prețurile negociate în contractul SEI ar fi fost prea mari. Comisia și-a derulat activitatea în paralel cu o sumedenie de sesizări ale companiilor concurente, cum de exemplu Softwin, care voiau să ia locul Siveco. După raportul comisiei de anchetă, care anunța că prețul contractului era cu 50 la sută mai mare decât cel al pieței, furnizorii din SEI (adică HP, IBM și Siveco) au întocmit răspunsuri cu demonstrația prețurilor negociate inițial.

Ca urmare a a acestor demonstrații, același minister al Educației a renunțat la opinia inițială și a format o a doua comisie de negociere cu furnizorii pentru că dorea continuarea contractului, iar în urma acestei a doua faze s-a stabilit continuarea SEI cu mici modificări. Comunicatele de presă emise în 2005 de Ministerul Educației conțin însă doar o parte din modificările survenite și acceptarea continuării contractului la aceeași valoare. Conform unor surse din minister, comunicatele și procesul verbal respectiv au fost formulate pentru a-i oferi o scăpare ministrului care atacase contractul dar care, ulterior, a constatat că dacă ar face un contract cu alte companii ar ieși chiar mai scump și atunci și-ar invalida singur tot demersul.

Concluzia continuării contractului SEI a fost rezultatul comisiei de negociere desfășurate după preluarea ministerului de către PD, după ce în activitatea comisie de anchetă prealabile se implicase chiar Traian Băsescu, acuzând donațiile din cadrul SEI de ilegalități în exact perioada în care comisia făcea verificările. Culmea, după ce Miclea și Băsescu au pus bețe în roate contractului de informatizare a școlilor începând din ianuarie 2005, imediat după preluarea puterii, la cinci luni după acea dată, același ministru Miclea, care a ajuns ulterior șeful comisiei prezidențiale pentru educație, era de acord cu informatizarea școlilor și își punea semnătura pe procesul verbal final de negociere.

Alte articole

Cu ei ne mândrim! România, pe podiumul mondial la Campionatul de Robotică FIRST Championship 2025

Cum vor fi plătiți profesorii în 2026. În ce constă măsura care stârnește controverse și ce impact va avea asupra educației

În acest document, avantajele suplimentare menționate vin la schimb cu renunțarea din partea comisiei, prin același act, la câteva servicii care erau oferite în contractul inițial în același preț. De exemplu, se renunță la organizarea admiterii pentru anii 2006 și 2007, chiar dacă aceasta nu însemna costuri suplimentare. Ce se cerea în plus în procesul verbal funcționează ca justificare a componentelor la care se renunțase! Astfel, procesul verbal consemnează renunțarea benevolă a comisiei la câteva secțiuni ale contractului (Lego, multplicatoare etc), dar și refuzul Ministerului de a primi, fără nicio obligație suplimentară față de furnizor, aplicațiile software pentru examenele naționale din 2006 și 2007! Cât despre lecțiile suplimentare donate de Siveco, prevăzute în acest proces verbal, ele fac obiectul acuzațiilor DNA pe motiv că ar fi fost furate de la elevi și vândute scump, când, de fapt, ele au fost oferite Ministerului Educației gratuit! Aceleași lecții suplimentare, oferite inițial ca donații la vedere, au fost acuzate că ar fi „mită” la începutul anului 2005, pentru ca în numai câteva luni să devină oficial parte din noul contract semnat de cei trei furnizori cu Ministerul Educației.

Ciudat este și faptul că Mircea Miclea a fost pomenit în dosarul Microsoft cu numele greșit de Mircea Miclăuș, deși semnătura sa figurează în clar pe documente, iar comisia sa și-a desfășurat activitatea în prima jumătate a anului 2005 cu multă zarvă, comunicând mereu presei nocivitatea contractului SEI.

Conflictul iscat de Miclea s-a încheiat în luna mai 2005 cu acceptarea contractului la același preț, recunoscut ca fiind prețul pieței, contrar acuzelor din dosarul Microsoft cum că prețul a fost supraevaluat. Ironia este că în acest document li se cere furnizorilor „un orar de execuție accelerat” după ce aproape jumătate de an desfășurarea contractului a fost blocată de comisia de verificare inițiată chiar de ministrul Miclea. Un alt amănunt interesant este că fostul ministru a recunoscut public că, chiar înainte de a accepta nominalizarea pentru Educație, în decembrie 2004, lucrase pentru firma Softwin ca și „consultant știinific”. Firma Softwin apare în documentele DNA ca rivala Siveco, fiind cea care încerca să preia contractul de informatizare a școlilor în locul companiei Siveco, cea care începuse contractul și care era atacată fățiș atât de Traian Băsescu, cât și de comisia lui Miclea. Diferența majoră este că Softwin acorda licențe pentru un număr limitat de computere, ceea ce ar fi obligat ministerul să-i plătească alte și alte licențe la nesfârșit pentru aparatele noi, în timp ce ceilalți furnizori amintiți ofereau licențele pentru un număr nelimitat de computere.

Faptul că activitatea acestei comisii și procesul verbal de final nu sunt puse în discuție în dosarul Microsoft ar putea fi un indiciu despre corectitudinea contractului, scos însă acum de la naftalină pentru a fi folosit în alte scopuri, exact cum s-a întâmplat și în 2005. De altfel, Traian Băsescu s-a pronunțat deja asupra vinovățiilor din dosar, minimalizând rolul miniștrilor din PDL și scoțându-i la înaintare pe cei din PSD! Aceeași politizare a cazului a avut loc de altfel și în 2005 chiar la Ministerul Educației care anunța într-un comunicat de presă din 8 iulie că renegocierea contractului, care continua de fapt pe aceeași sumă, ar demonstra „cât de coruptă şi iresponsabilă în gestionarea banului public a fost guvernarea PSD”.