ORA DE IARNĂ. Uniunea Europeană a standardizat în 1996 perioada de vară pentru toate statele membre. Schimbarea orei se face de două ori pe an şi este reglementată de o Directivă europeană din 2001, care prevede că modificările orei se efectuează în ultima duminică din martie şi în ultima duminică din octombrie.
Vor da ceasurile cu o oră înapoi 70 de ţări din Europa şi Statele Unite ale Americii, în cel puţin o parte a teritoriului lor.
Marea Britanie, Irlanda şi Portugalia vor reveni la ora GMT. Spania, Austria, Belgia, Republica Cehă, Danemarca, Franţa, Germania, Ungaria, Italia, Luxemburg, Malta, Polonia, Slovacia, Slovenia, Suedia şi Olanda vor fixa ceasurile la ora GMT+1. Iar, Cipru, Estonia, Finlanda, Grecia, Letonia şi Lituania îşi vor potrivi ceasurile la ora GMT+2.
În România, începând din 1998 trecerea la ora de vara se face în ultima duminică a lunii martie, iar la ora de iarnă, în ultima duminică a lunii octombrie.
Unicul stat important care nu a introdus acest sistem este Japonia. Ţările ecuatoriale şi tropicale nu recurg, în general, la ora de vara. De la 1 mai 1980, China are o singură zona de timp şi a utilizat ora de vara din 1986 până în 1991, încetând să o mai facă de atunci.
ORA DE IARNĂ 2019. Ora de iarnă este ora legală oficială standard, de multe ori doar ora oficială, legată de conceptul de oră astronomică, folosită în mod normal în majoritatea țărilor sau teritoriilor, în special în emisfera nordică, acoperind calendaristic, de obicei, perioada cuprinsă între lunile octombrie a unui an și aprilie a anului următor.
Ora de iarnă este numită astfel prin contrast cu ora de vară, al cărei scop este folosirea din plin, cât mai mult timp posibil, a luminii Soarelui, prin mutarea înapoi a orei oficiale cu o oră.
ORA DE IARNĂ. Cel care s-a gândit prima dată la posibilitatea introducerii acestui tip de orar convențional a fost un neo-zeelandez pe numele Hudson, în 1898.
ORA DE IARNA: „Bucuraţi-vă de o oră în plus de somn cât puteţi”