OSCAR 2015. Finaliştii categoriei „Cel mai bun film” cuprind patru biografii: American Sniper, The Imitation Game, Selma şi The Theory of Everything – plus filme de ficţiune precum Birdman, Boyhood, THe Grand Budapest Hotel şi Whiplash. Este vorba de o listă scurtă surprinzător de scurtă – un reminder că cei 6.000 de membri ai Academiei de Film au completat formularele de vot lăsând părerile împărţite şi îndoielile să-şi facă locul, comentează publicaţia Time, potrivit cinemagia.ro.
American Sniper a câştigat nominalizări pentru „Cel mai bun film”, pentru „Cel mai bun actor” (Bradley Cooper) şi pentru „Cel mai bun scenariu adaptat” (Jason Hall), dar nu şi pentru regizorul său, venerabilul Clint Eastwood, în vârstă de 84 de ani…
Foxcatcher, o poveste sumbră din viaţa multimilionarului John DuPont (cu tulburări psihice şi arestat pentru crimă), a câştigat nominalizări pentru regizorul Bennett Cooper, pentru scenariştii Mark Frye şi Dan Futterman, ca şi pentru actorii Steve Carell (DuPont), Mark Ruffalo (David Schultz), dar nu şi pentru Cel mai bun film. Foxcatcher se lansa mondial la Cannes, în mai 2014, unde a fost nominalizat pentru Palme d’Or. Un alt film cu o istorie la Cannes, este însuşi câştigătorul Palme d’Or-ului, Winter Sleep/Somn de iarnă, complet ignorat de membrii Academiei.
CITEŞTE ŞI OSCAR 2015: Nominalizările la Premiile Oscar provoacă polemică la Hollywood
Selma, despre marşurile pentru drepturi civile organizate în Alabama sub egida lui Martin Luther King Jr., care l-au convins pe Lyndon Johnson, preşedintele american de atunci să susţină în Congres legea Voting Rights Act din 1965, a primit o nominalizare pentru Cel mai bun film. Totuşi, nominalizări nu au primit nici actorul (David Oyelowo), nici scenaristul (Paul Webb), nici regizoarea (Ava DuVernay). Jocul lui David Oyelowo în rolul lui Martin Luther King fiind trecut cu vederea a înregistrat un record negativ pentru Oscaruri – este prima ediţie din 1999 încoace în care nicio nominalizare la Oscar nu a mers la vreun actor sau actriţă de culoare.
La fel de trecuţi cu vederea au fost şi Jake Gyllenhaal pentru rolul din Nightcrawler, sau Jessica Chastain din A Most Violent Year, în timp ce Laura Dern a fost nominalizată în mod surprinzător pentru rolul din Wild, comentează Entertainment Weekly. Jennifer Anniston a avut o dimineaţă de 15 ianuarie sub aşteptări, fără vreo nominalizare pentru interpretarea din Cake. Rolul ei plin de dramatism, cel al unei femei bolnave cronic, a fost surprinzător, în cadrul dramei semnate Daniel Barnz, ce i-a adus atât numeroase elogii din partea criticii, cât şi nominalizări la Globurile de Aur şi la premiile Screen Actors Guild.
Jake Gyllenhaal a făcut unul dintre cele mai stranii personaje de anul acesta. Era de aşteptat însă ca un film independent cu un subiect atât de lugubru, a cărui premieră a avut loc de Halloween, să atragă votanţii, sunt de părere jurnliştii de la Vanityfair.com.
Life Itself, biografia lui Roger Ebert constituind portretul suprem al iubirii pentru filme, a fost lăsat deoparte în categoria Film Documentar. Şi, surprinzător, The Lego Movie, o producţie despre care orice critic, dacă nu orice copil ar fi în stare să spună că a fost cea mai bună animaţie a anului, a fost respinsă de pe lista celor cinci nominalizaţi ai categoriei.
Academia de Film a ales (din nou) numai câteva figuri feminine pentru nominalizări, iar opţiunile lor limitate sugerează că de anul trecut încoace, ponderea genului feminin în rândul nominalizărilor nu a înregistrat niciun progres (anul trecut actriţa Cate Blanchett, aflată la discursul de mulţumire pentru decernarea Oscarului, îi critica pe cei din industria cinematografică, aflaţi încă în faza în care cred că filmele care au protagonist feminin sunt filme de nişă – ceea ce, în realitate, nu sunt. Publicul vrea să le vadă şi, în esenţă, filmele astea fac bani.
În cele 11 luni de la acest discurs, supărarea lui Blanchett a fost în mare măsură răzbunată, comentează publicaţia Time: The Hunger Games: Mockingjay – Partea 1, Maleficent, Gone Girl, Frozen, Lucy şi Fault in Our Stars, toate cu protagoniste feminine, au fost în topul 25 al filmelor din 2014, judecând după încasări. Totuşi, trebuie spus că filmele mai prestigioase (chiar dacă de succes moderat la box-office), cele care ar fi putut aduce nominalizări la categoria cea mai bună actriţă, au fost dominate de figuri masculine: numai unul singur dintre producţiile nominalizate la „Cel mai bun film” a avut, în paralel, şi o nominalizare la „Cea mai bună actriţă” (Felicity Jones pentru The Theory of Everything), în timp ce patru dintre acele filme au câştigat, la rândul lor, nominalizări pentru premiul „Cel mai bun actor”. Această stare de fapte lasă puţine opţiuni pentru actriţele care aşteaptă un premiu Oscar.
Reese Witherspoon, nedorind să se lovească de refuzul studiourilor de a produce filme cu protagonist feminin, şi-a creat propria companie, Pacific Standard, şi a achiziţionat, scrie publicaţia Time, în scurt timp drepturile de ecranizare pentru lucrările a două dintre cele mai de succes scriitoare din ultima vreme, Gone Girl şi Wild: iar premiile nu au întârziat, ea însăşi primind, alături de Rosamund Pike, nominalizări la Oscar 2015 pentru două roluri feminine complexe şi captivante (deşi nu pozitive).
Între timp, alte actriţe au trebuit să se lanseze prin filme cu un buget mult mai modest: filmul belgian Two Days, One Night a surprins cea mai mare parte a publicului aducându-i lui Marion Cotillard o nominalizare pentru cea mai bună actriţă, în pofida unei difuzări la scară foarte redusă a filmului, în Statele Unite, la sfârşitul lui decembrie. Still Alice, un alt film, produs independent, a ajuns la Festivalul de la Toronto fără publicitate şi fără să aibă vreun distribuitor. Deşi Julianne Moore este considerată o câştigătoare sigură, filmul era un pariu nesigur până ce a fost preluat de Sony după proiecţia din cadrul Festivalului.
Pe de altă parte, Gillian Flynn, autoarea romanului Gone Girl, a cărui scenariu adaptat a fost cu atât mai impresionant cu cât a fost prima ei tentativă de a scrie în această manieră, nu trebuia să lipsească dintre nominalizaţi. Pentru cine a citit romanul, se poate vedea cum mare parte din efectul asupra cititorului vine din ritmul naraţiunii şi din structura unică a povestirii, scriu cei de la Entertainment Weekly. Este admirabil cum Gillian Flynn a reuşit să transmită ambele aspecte în adaptarea lui David Fincher pentru marele ecran, menţinând în povestire acelaşi suspans ca şi în carte. Rămâne de văzut dacă Flynn va reuşi acelaşi lucru şi în sequel-ul pe care îl pregăteşte.