Ovidiu Raeţchi a depus la Senat un proiect de lege privind parteneriatul de viaţă: "Rămâne un etalon"

Proiectul nu oferă drept de adopţie persoanelor de acelaşi sex care încheie parteneriat civilă. Conform propunerii legislative, legea „intră în vigoare la 90 de zile de la publicarea în Monitorul Oficial”.

„Am depus astăzi (vineri – n.r.), la Senat, un proiect de lege privind Parteneriatul de Viaţă. Este o versiune a parteneriatului civil – utilizând terminologia din Germania, un stat cu standarde excepţionale în domeniul drepturilor omului. Există deja, în circuitul parlamentar, proiecte excelente cu prevederi similare. Consider că proiectul CNCD, al cărui semnatar sunt, rămâne un etalon. Din păcate, contextul politic în care aceste proiecte au plecat la drum a fost unul nefavorabil, partidele grăbindu-se să le respingă sau să le îngroape în comisii.

Totuşi, ar fi stingheritor pentru România să încheiem şi anul 2020 fără o formă juridică specifică, în condiţiile în care, recent, comisarul pentru drepturile omului din cadrul Consiliului Europei a constatat absenţa unei legislaţii pe această temă în România, considerând că acest lucru reprezintă «o discriminare»”, a scris Ovidiu Raeţchi vineri pe Facebook.

Deputatul PNL mai spune că lipsa unei legislaţii privind parteneriatul civil în România izolează ţara noastră în Europa, unde multe alte state membre au versiuni ale parteneriatului civil.

„Această carenţă izolează ţara noastră în Europa, unde versiuni ale parteneriatului civil, parteneriatului de viaţă sau parteneriatului înregistrat există în Austria, Andora, Belgia, Croaţia, Cehia, Danemarca, Elveţia, Estonia, Finlanda, Franţa, Germania, Islanda, Irlanda, Luxemburg, Marea Britanie, Olanda, Norvegia, Portugalia, Slovenia, Spania, Suedia şi chiar Ungaria. Sper că partidele parlamentare, învăţând din lecţiile Referendumului pentru Familie, vor sprijini acest proiect – sau vor scoate din sertarele Parlamentului unul similar, ascuns din raţiuni electorale – care ar sincroniza România cu statele din nucleul civilizaţiei occidentale: Germania, Franţa, Statele Unite, Marea Britanie”, a completat Raeţchi.

Am un profund respect pentru doctrina conservatoare şi pentru învăţăturile Bisericii, însă consider că o discriminare nu trebuie menţinută numai de dragul «îndreptăţirii» morale asupra drepturilor şi libertăţilor altor persoane. Nedreptăţile – de la sclavie la rasism şi homofobie – vor fi întotdeauna învinse şi eliminate, iar cei care au insistat să le susţină, împotriva unei toleranţe elementare, vor beneficia de o posteritate amară.

În înţelesul acestei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următorul înţeles:

„- convenţia de parteneriat de viaţă este actul prin care se încheie, în faţa unui notar public, parteneriatul de viaţă;

– partenerul de viaţă este persoana fizică care a încheiat un parteneriat de viaţă în vigoare;

– persoană în parteneriat de viaţă este starea civilă a persoanei fizice care a încheiat un parteneriat de viaţă;

– certificatul de parteneriat de viaţă este extrasul din Registrul de stare civilă care atestă încheierea parteneriatului de viaţă;

– partenerul supravieţuitor este partenerul care rămâne în viaţă ulterior decesului celuilalt partener, atâta timp cât parteneriatul de viaţă nu încetase anterior decesului;

– domiciliul comun este domiciliul în care convieţuiesc partenerii”, conform proiectului de lege depus la Senat, prim for sesizat.

Parteneriatul de viaţă se încheie şi este valabil prin consimţământul personal, deplin şi liber al viitorilor parteneri, exprimat individual, în scris, într-o convenţie de parteneriat de viaţă, în faţa unui notar public, arată sursa citată. De asemenea, convenţia de parteneriat de viaţă conţine consimţământul personal, deplin şi liber partenerilor de a forma o uniune liber consimţită în vederea organizării vieţii comune, precum şi o declaraţie pe propria răspundere privind îndeplinirea condiţiilor legale pentru încheierea unui parteneriat de viaţă.

Există şi nişte condiţii pentru a fi încheiat parteneriatul civil şi anume ca ambele persoane să aibă 18 ani împliniţi, să nu fie căsători sau în parteneriat de viaţă cu o altă persoană şi cel puţin unul dintre parteneri să fie cetăţean român, ori cetăţean străin cu domiciliul stabil în România.

Un minor nu are voie să încheie un parteneriat civil, nici rudele în linie dreaptă şi cele în linie colaterală până la al patrulea grad inclusiv. Totodată, nu au voie să încheie parteneriat civil un tutore cu persoana minoră pe care o are în tutelă sau alienaţii şi debilii mintali. E interzis parteneriatul civil şi înrtre persoanele care au devenit rude prin adopţie, cât şi între cele a căror rudenie firească a încetat prin efectul adopţiei, mai indică proiectul de lege.

Convenţia de parteneriat civil transmisă la Registrul Naţional al Parteneriatelor de Viaţă

Notarul public instrumentator întocmeşte o încheiere de admitere sau, după caz, de respingere a convenţiei de parteneriat de viaţă.

„Încheierea de admitere a convenţiei de parteneriat de viaţă se transmite Registrului Naţional al Parteneriatelor de Viaţă, denumit în continuare R.N.P.V”, conform sursei citate.

De asemenea, notarul solicită prin intermediului R.N.P.V. numărul de certificat de parteneriat de viaţă de la Registrul Unic al Certificatelor de Parteneriate de Viaţă din Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date a Ministerului Afacerilor Interne.

„Serviciul de Stare Civilă eliberează Certificatul de parteneriat de viaţă, la cererea scrisă a notarului instrumentator, în termen de 3 zile de la depunerea cererii. La eliberarea Certificatului de parteneriat de viaţă, notarul instrumentator are obligaţia de a transmite un exemplar original al acestuia partenerilor şi la primăria localităţii unde îşi au domiciliul comun partenerii în vederea înscrierii în Registrul de Stare Civilă şi Direcţiei Judeţene de Evidenţă a Persoanelor sau, după caz, la Direcţia Generală de Evidenţă a Persoanelor a Municipiului Bucureşti”, conform iniţiativei legislative.

Bunurile comune se decid de comun acord între parteneri la desfacerea parteneriatului civil

Parteneriatul de viaţă se desface în următoarele condiţii:

„- prin decesul unuia dintre parteneri;

– prin acordul comun al celor două părţi, exprimat printr-un Acord al părţilor pentru desfacerea parteneriatului de viaţă, încheiat în formă autentică în faţa unui notar instrumentator;

– prin decizia unilaterală a unuia dintre parteneri privind desfacerea parteneriatului de viaţă”, indică proiectul.

La desfacerea parteneriatului de viaţă, situaţia bunurilor comune se stabileşte de comun acord între parteneri.

„În caz de dezacord, cele două părţile pot sesiza instanţele de judecată în ceea ce priveşte consecinţele patrimoniale ale desfacerii parteneriatului de viaţă”, arată propunerea legislativă.

Sursa menţionată mai arată că: „Părţile decid la momentul încheierii parteneriatului de viaţă regimul relaţiilor patrimoniale, alegând între regimul separaţiei bunurilor, al comunităţii convenţionale sau al comunităţii legale. Părţile pot modifica pe parcursul parteneriatului regimul relaţiilor patrimoniale”.

Părţile decid de comun acord situaţia copiilor născuţi în perioada parteneriatului

La desfacerea parteneriatului de viaţă dintre două persoane de sex diferit, cele două părţi vor decide de comun acord situaţia copiilor născuţi în decursul parteneriatului de viaţă, mai prevede proiectul de lege.

„În caz de dezacord, cei doi parteneri de sex diferit pot sesiza instanţa de tutelă pentru stabilirea modului de exercitare a autorităţii părinteşti, fiind aplicabile prin asemănare dispoziţiile privitoare la divorţ”, precizează iniţiativa de lege.

Persoana în parteneriat de viaţă este asimilată soţului în următoarele situaţii:

– obţinerea cetăţeniei române;

– obligaţia de întreţinere;

– moştenirea legală sau testamentară;

– dreptul la pensie de soţ supravieţuitor;

– drepturile în materia asigurărilor sociale;

– asistenţă socială;

– drepturile pacientului;

– asigurările de sănătate, deţinând calitatea de aparţinător şi co-asigurat;

– violenţă domestică;

– libera circulaţie a persoanelor;

– regimul incompatibilităţilor şi al conflictelor de interese.

Totodată, partenerii au dreptul la protecţia vieţii private şi au obligaţii egale în cadrul parteneriatului de viaţă. Partenerul mai beneficiază de 3 zile de concediu cu plată în caz de deces sau boală gravă a celuilalt partener.

Cuplurile care au încheiat în mod legal parteneriate de viaţă pe teritoriul altor state beneficiază de recunoaşterea statutului civil lor pe teritoriul României şi de aceleaşi drepturi şi obligaţii precum cuplurile care au încheiat un parteneriat de viaţă în România.

„Căsătoriile între persoane de acelaşi sex oficializate pe teritoriul altor state sunt recunoscute drept parteneriate de viaţă pe teritoriul României, partenerii beneficiind de aceleaşi drepturi şi obligaţii precum persoanele aflate în parteneriat de viaţă”, completează sursa amintită.

Partenerii îşi păstrează numele avut înaintea încheierii parteneriatului

În cazul decesului partenerului titular al contractului de închiriere al domiciliului comun, partenerul supravieţuitor are dreptul de a continua contractul de închiriere. Totodată, partenerii îşi păstrează numele avut înaintea încheierii parteneriatului de viaţă.

Prevederea din Codul civil potrivit căreia „este interzisă încheierea unei căsătorii de către persoana care are statutul civil de persoană căsătorită sau persoană în parteneriat de viaţă”, va fi abrogată prin proiectul de lege.

Cuplurile de acelaşi sex nu au dreptul la adopţie

Persoanele fizice de acelaşi sex care au încheiat un parteneriat de viaţă nu au dreptul la adopţie, prevede proiectul de lege.

Însă, în cadrul parteneriatului de viaţă între persoane de sex diferit:

„- paternitatea copiilor născuţi sau concepuţi în timpul parteneriatului de viaţă se stabileşte prin aplicarea dispoziţiilor din materia filiaţiei paterne din afara căsătoriei din Codul civil, art. 408 alin. (3), art. 415 alin. (2) şi (3), art. 416, art. 418-420 şi art. 424-428.

– partenerul de sex diferit este obligat să asigure protecţia şi bunăstarea copilului sau copiilor celuilalt partener, dacă aceştia locuiesc şi sunt îngrijiţi împreună de cei doi parteneri;

– în lipsa părintelui biologic, partenerul de sex diferit are dreptul de a reprezenta copilul în relaţiile cu instituţiile medicale, educaţionale şi sociale, având calitatea de persoană desemnată care se ocupă cu întreţinerea copilului.

– partenerul care este părintele biologic al copilului poate notifica serviciul public de asistenţă socială referitor la numele partenerului împreună cu care se ocupă de întreţinerea copilului sau copiilor;

– Partenerul de sex diferit poate adopta copilul sau copii partenerului, care exercită singur drepturile părinteşti asupra copilului sau copiilor, dacă a participat direct şi nemijlocit, pentru o perioadă neîntreruptă de cel puţin 5 ani, în cadrul parteneriatului de viaţă, la creşterea şi îngrijirea acestora”, stipulează iniţiativa legislativă.

Alte articole