Bucăţi de rachete, sateliţi la sfârşitul perioadei active, instrumente pierdute de astronauţi – sunt obiecte rezultate de la circa 4.900 de lansări efectuate de la începutul erei spaţiale, care s-au înmulţit ca efect al dislocărilor şi coliziunilor în lanţ. Din 1978, numărul lor s-a triplat, arată Heiner Klinkrad, director al Departamentului de resturi spaţiale de la Agenţia spaţială europeană (ESA).
„Ajung câteva decenii pentru ca un astfel de mediu să fie instabil”, a subliniat el la a şasea Conferinţă europeană asupra resturilor spaţiale, găzduită timp de patru zile de oraşul german Darmstadt, scrie Agerpres.
În prezent, peste 23.000 de resturi mai mari de 10 cm sunt inventariate de NASA sau ESA, dintre care majoritatea pe orbitele joase (sub 2.000 km) utilizate de sateliţii de observare a Pământului sau de Staţia Spaţială Internaţională (SSI). Pentru a curăţa acest spaţiu, este nevoie de plasarea sistematică a sateliţilor pe căi de garare, unde nu vor deranja, urmând să se dezintegreze în atmosfera terestră înaltă.
Dacă se urmăreşte stabilizarea situaţiei, este necesară şi eliminarea din spaţiu a resturilor mari, într-un ritm de cinci-zece obiecte pe an. „Există un consens ferm asupra necesităţii de a acţiona de urgenţă, încă de acum, pentru eliminarea acestor resturi”, a spus Klinkgrad la reuniunea de la Darmstadt, la care au participat circa 350 de actori din industria spaţială.