Parchetul a finalizat cercetările în mai multe dosare privind drepturile cetăţenilor în perioada comunismului. Mulţi vinovaţi au murit

”Procurorii Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie au finalizat cercetările în mai multe cauze având ca obiect încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor în perioada totalitarismului, în special anchetele penale efectuate de organele de securitate şi miliţie împotriva oponenţilor regimului comunist, altele fiind în curs de soluţionare. Menţionăm că în majoritatea dosarelor cercetările nu au condus în final la tragerea la răspundere penală a vinovaţilor din cauza intervenirii decesului făptuitorilor, însă instrumentarea lor reprezintă o contribuţie esenţială la stabilirea responsabilităţii pentru represiunea ce a caracterizat regimul politic comunist”, a transmis, vineri, Parchetul General.

Unul dintre dosarele soluţionate de Secţia parchetelor militare este Dosarul nr. 18/P/2016, înregistrat ca urmare a mai multor sesizări formulate de Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (I.I.C.C.M.E.R.) şi de persoane fizice.

”Din probele administrate a rezultat că legitimarea Partidului Muncitoresc Român şi apoi a Partidului Comunist Român (după 1965) ca sursă unică a puterii în România a fost însoţită de acţiuni represive, care au vizat grupuri largi de populaţie, începând cu membrii partidelor istorice, continuând în anii ’50 cu arestarea opozanţilor neafiliaţi politic, reali sau prezumtivi, care exprimau opinii critice faţă de schimbările economice şi sociale, sau care reclamau subordonarea României faţă de interesele sovietice. Aceste acţiuni au fost „autorizate” de statul comunist prin introducerea unei legislaţii represive cu un puternic caracter de clasă, norma juridică fiind îndreptată, de cele mai multe ori în mod explicit, împotriva unor grupuri sociale şi deopotrivă împotriva unor grupuri politice, etnice şi religioase”, a mai transmis Parchetul Genrral.

Potrivit sursei citate, deşi toate cele trei Constituţii în vigoare în timpul regimului comunist, promulgate în 1948, 1952 şi 1965, garantau cetăţenilor României drepturi şi libertăţi fundamentale (cum sunt dreptul la proprietate, dreptul la opinie şi liberă exprimare, libertatea conştiinţei şi a convingerilor religioase, dreptul de liberă asociere etc.), ”prin emiterea de acte normative cu caracter secret şi prin exercitarea abuzivă a actului de justiţie, drepturile constituţionale şi civile au fost practic anulate, golite de conţinut”.

Alte articole

EXCLUSIV Viața în clandestinitate în perioada comunismului. PS Mihai, episcop greco-catolic de București: „Bunicul celebra Sfânta Liturghie pe masa pe care luam prânzul, dar cu mare prudență. Securitatea ne fila continuu”

Ministrul Educației anunță introducerea unei noi materii școlare. Va fi studiată la liceu și la seral

”Noul cadru legislativ a permis un adevărat asalt asupra proprietăţii private, prin naţionalizarea întreprinderilor industriale, de transport, a băncilor, societăţilor de asigurări şi minelor, precum şi prin colectivizarea pământurilor. În consecinţă, zeci de mii de oameni care s-au opus acestor măsuri au fost încarceraţi. Libertatea religioasă a fost, la rândul ei, restrânsă, interzicerea Bisericii Greco – Catolice conducând la arestarea, anchetarea şi condamnarea abuzivă a multor preoţi, călugări şi credincioşi, printre care cei şapte episcopi a căror beatificare va avea loc în curând: Iuliu Hossu, Valeriu Traian Frenţiu, Ioan Suciu, Ioan Bălan, Alexandru Rusu, Vasile Aftenie şi Tit Liviu Chinezu”, a mai transmis Parchetul General.

Procurorii au reţinut în cauză că motivele politice ale represiunii în masă au rămas neschimbate pe toată perioada menţinerii la putere a acestui regim totalitar.

Astfel, în perioada 1945-1962 au prevalat măsurile punitive extra-judiciare, care au avut drept consecinţă internarea în colonii şi lagăre de muncă a sute de mii de persoane, din toate categoriile sociale cu excepţia clasei muncitoare, deportarea şi arestarea tuturor „elementelor duşmănoase”.

În perioada 1965-1989, instituţiile aparatului represiv au primit şi şi-au asumat rolul de garant al păstrării puterii politice de către regimul comunist şi conducătorii acestuia, prin prevenirea oricărei acţiuni contestatare sau de opoziţie deschisă.

”Acest obiectiv major a putut fi atins şi menţinut, până la 22 decembrie 1989, prin disimularea proceselor politice în procese de drept comun, respectiv prin iniţierea şi coordonarea unui proiect care a vizat controlul informativ al întregii populaţii active din România. Dosarul menţionat, care totalizează peste 100 de volume, a fost soluţionat de procurori prin clasare având în vedere că persoanele responsabile de moartea cetăţenilor români care s-au opus regimului comunist au decedat. Este vorba de întreaga conducere a partidului, a statului român din perioada 1948-1965, miniştrii de interne, comandanţi de penitenciare şi lagăre de muncă”, se mai arată în documentul transmis de Parchetul General.

Aceeaşi soluţie de clasare, tot ca urmare a decesului autorilor, s-a dispus de către procurorii militari şi în Dosarul nr. 9/P/2016 vizând împuşcarea în noaptea de 2/3 august 1950 a unor cetăţeni din judeţul Cluj de către cadre operative ale Securităţii Poporului din Turda, pentru vina de a se fi opus colectivizării.

În alte cauze mai vechi, Secţia parchetelor militare a trimis în judecată persoane care au deţinut funcţii importante în aparatul de represiune al regimului comunist:

– în Dosarul nr. 393/P/1992: fostul ministru de interne Alexandru Drăghici pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la omor şi pe foştii ofiţeri de securitate col. Briceag Nicolae, Munteanu Ilie, Luţenco Nicolae, pentru săvârşirea infracţiunii de omor, prev. de art. 174 din Vechiul Cod penal;

– Dosarul nr. 15/P/1993 cunoscut sub denumirea de „Dosarul Autobuzul”, iniţial secretizat şi apoi redeschis: fostul şef al Departamentului Securităţii Statului Postelnicu Tudor, fostul ministru de interne Homoştean George, fostul şef al Securităţii Timişoara, general maior (rez.) Mortoiu Aurelian, fostul comandant U.S.L.A., colonel (rez.) Blaga Ştefan, fostul comandant al Miliţiei judeţului Timiş, Deheleanu Ioan, fostul şef al Inspectoratului Judeţean Timiş din cadrul Ministerului de Interne, Nica Constantin, colonelul (rez.) Tecşan Constantin, colonel dr. (rez.) Gornic Gheorghe şi plt. adj. (rez.) Laza Iulian pentru săvârşirea infracţiunilor de coautorat la omor deosebit de grav, omor calificat, respectiv omor deosebit de grav;

– Dosarul în care a fost trimis în judecată col. Crăciun Gheorghe, fostul comandant al Penitenciarului Aiud în perioada 1958-1964, pentru infracţiunea de omor deosebit de grav. Aceasta a fost prima cauză care a expus public mecanismul terorii şi exterminării fizice a deţinuţilor politici în penitenciare;

– Dosarul nr. 48/P/2014 privind pe comandanţii penitenciarelor Oradea şi Făgăraş, în care s-a pus în aplicare un regim de exterminare, dosar în care nu s-a putut dispune o soluţie de trimitere în judecată întrucât cei responsabili decedaseră;

– Dosarele privind decesul dizidentului Gheorghe Ursu în închisoare: un dosar vizând pe deţinutul civil Clită Marian şi pe comandanţi ai miliţiei şi ai arestului miliţiei capitalei, respectiv col. Tudor Stănică şi Mihail Creangă, iar altul în care, pornindu-se de la jurisprudenţa C.E.D.O. care a încadrat astfel de fapte ca infracţiuni imprescriptibile, au fost trimişi în judecată doi foşti ofiţeri în cadrul Direcţiei a VI-a Cercetări penale din Departamentul Securităţii Statului, pentru săvârşirea de infracţiuni contra umanităţii, precum şi a unui fost ministru de interne şi a unui fost şef al Departamentului Securităţii Statului, pentru complicitate la săvârşirea de infracţiuni contra umanităţii (comunicatul de presă din data de 1 august 2016).

”Alte cauze au fost soluţionate prin rechizitoriu de procurorii Secţiei de urmărire penală şi criminalistică, respectiv dosarul privind pe Alexandru Vişinescu, fost comandant al Penitenciarului Râmnicu Sărat în perioada 1956-1963, a cărui trimitere în judecată a făcut obiectul comunicatului de presă din data de 18 iunie 2014, respectiv dosarul privind pe Alexandru Ficior, fost comandant al lagărului de muncă de la Periprava în perioada 1958-1963 (comunicatul de presă din data de 18 august 2014). Menţionăm că într-o altă cauză având ca obiect tragerea la răspundere penală a persoanelor care au ocupat funcţii de conducere în cadrul Penitenciarului Galaţi şi Colonia de muncă Ostrov, în perioada 1956-1966, s-a dispus clasarea ca urmare a decesului persoanelor cercetate”, a mai transmis Parchetul General.

Procurorii anunţă că pe rolul Secţiei de urmărire penală şi criminalistică se află în lucru încă două dosare ca urmare a sesizărilor formulate de Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc cu privire la tratamentele inumane şi degradante aplicate minorilor cu handicap sever aflaţi în Căminul spital pentru minori nerecuperabili Cighir (138 de decese), Căminul spital pentru minori nerecuperabili Păstrăveni (395 de decese), Căminul pentru minori deficienţi nerecuperabili Sighetu Marmaţiei (239 de decese), respectiv cu privire la tratamentele inumane şi degradante aplicate minorilor cu handicap sever instituţionalizaţi în Spitalul pentru Copii Neuropsihici Cronici Siret, cu consecinţa decesului a minim 340 minori. În ambele cauze, cercetările se efectuează în acest moment in rem.