Motivul pentru care procurorii au închis cauza este că fapta nu există, deoarece nu sunt probe, susţin sursele citate de Agerpres.
Anterior, surse din Parchet au declarat că Sebastian Ghiță a depus ca probe doar articole de pe Internet și „tăieturi din ziare”.
Pe 27 septembrie, Sebastian Ghiță a depus la Parchetul General un autodenunț, în care arăta că el și mai mulți demnitari ai statului român au falsificat și măsluit raportul tehnic de expertiză prin care s-a stabilit că șefa DNA nu a plagiat în teza de doctorat.
„Am venit să aduc un autodenunț care vizează felul în care eu, Sebastian Ghiță, și mai mulți înalți demnitari ai statului român au participat la măsluirea, la falsificarea raportului tehnic de expertiză ce vizează teza de doctorat a Laurei Codruța Kovesi. Eu am date, elemente și informații și vreau să le aduc la cunoștință Parchetului General, pentru că doar procurorul general al României sper că mai are posibilitatea și puterea să verifice așa ceva, care arată cum, în momentul în care s-a pus problema plagiatului tezei de doctorat a Laurei Codruța Kovesi, pentru a o proteja la acel moment, pentru că toți credeam că face un bine în România, am luat decizia ca acel raport tehnic în baza căruia consiliul acela de la minister a luat decizia că teza Laurei Codruța Kovesi nu este plagiată, am luat decizia să îl schimbăm”, declara atunci Ghiță.
În august 2012, Consiliul Național de Etică a decis că Laura Codruța Kovesi, atunci procuror general al României, nu a plagiat în lucrarea sa de doctorat. Decizia a fost luată în urma analizei raportului Comisiei tehnice.
Ulterior, pe 8 decembrie 2016, Consiliul general al CNATDCU a decis din nou că Laura Codruța Kovesi nu a plagiat în lucrarea de doctorat, însă a constatat că teza prezintă „reluarea unor pasaje din documente fără a le cita conform uzajului academic”.
Grupul de Investigații Politice și Miliția Spirituală au acuzat-o pe Laura Codruța Kovesi că lucrarea sa de doctorat, susținută în decembrie 2011 la Facultatea de Drept și Științe Administrative a Universității de Vest din Timișoara, cu titlul ”Combaterea crimei organizate prin dispoziții de drept penal”, este un plagiat, susținând că reproduce cuvânt cu cuvânt, fără să citeze, lucrări ale altor autori din domeniu și fără să folosească ghilimelele sau să indice sursele.