UPDATE: Procurorii Parchetului General au decis ca o parte a dosarului privind OUG 13, respectiv cea referitoare la săvârșirea infracțiunii de favorizare a infractorului, să fie disjunsă și retrimisă la DNA, au declarat pentru AGERPRES surse judiciare.
Inițial, dosarul privind modul în care Guvernul Grindeanu a adoptat OUG 13 a fost deschis de DNA, însă procurorii anticorupție au clasat în luna februarie 2017 o parte din dosar, iar restul a fost declinat la Parchetul General. DNA susținea că are indicii că unele avize pentru adoptarea OUG 13/2017 au fost distruse ori sustrase la Ministerul Justiției, iar alte documente au fost ”plăsmuite”.
Parchetul General invocă, în motivarea soluției de clasare a dosarului privind OUG 13, considerente care apar în decizia Curții Constituționale a României pronunțată în urma sesizării privind existența unui conflict juridic de natură constituțională dintre Guvernul României și DNA, arătând că aspectele sesizate „nu pot face obiectul activității de cercetare penală”
„Curtea Constituțională, în cadrul procesului de examinare a cererii, a analizat actele de sesizare și actele procesuale emise, statuând în decizia nr. 68 din data de 27.02.2017 cu privire la ‘faptele reclamate și cele reținute în ordonanța procurorului de caz’, că ‘toate elementele prezentate drept elemente materiale constitutive ale infracțiunilor imputate nu constituie altceva decât aprecieri personale sau critici ale autorilor denunțului cu privire la legalitatea și oportunitatea actului adoptat de Guvern. Astfel, circumstanțele adoptării actului normativ, luările de poziție publice contradictorii ale ministrului justiției și ale prim-ministrului, urmate de decizia adoptării Ordonanței de urgență a Guvernului nr.13/2017 pentru modificarea și completarea Legii nr.286/2009 privind Codul penal și a Legii nr.135/2010 privind Codul de procedură penală, constituie, în mod evident, aspecte privind legalitatea și oportunitatea adoptării actului criticat, care nu pot intra în sfera de competență a procurorilor, respectiv nu pot face obiectul activității de cercetare penală'”, precizează PÎCCJ.
De asemenea, procurorii fac trimitere la faptul că nicio normă legală sau constituțională nu obligă Executivul să-l informeze pe președintele României cu privire la ”intențiile” sale în sensul includerii pe ordinea de zi a unei ședințe de Guvern a actelor normative supuse adoptării și nici să informeze Parlamentul cu privire la ”intenția” sa de a adopta ordonanțe de urgență.
„Or, raportat la starea de fapt descrisă în denunțul formulat și reținută în ordonanța de începere a urmăririi penale emisă de organul judiciar, potrivit căreia ‘în mod deliberat ministrul justiției a dezinformat Parlamentul României cu privire la intențiile lui a promova acte normative […] prin procedura ordonanței de urgență’ și că ‘în mod deliberat, prim-ministrul României și ministrul justiției l-au dezinformat pe Președintele României, înaintea ședinței de Guvern că nu aveau intenția să treacă pe ordinea de zi cele două ordonanțe’, Curtea constată că ‘datele inexacte’ se referă la necomunicarea unor intenții, care, în viziunea autorilor denunțului și a organului judiciar, se convertește în ‘dezinformare’. Nicio normă legală sau constituțională nu obligă Guvernul să-l informeze pe Președintele României cu privire la ‘intențiile’ sale în sensul includerii pe ordinea de zi a unei ședințe de Guvern a actelor normative supuse adoptării și nici să informeze Parlamentul cu privire la ‘intenția’ sa de a adopta ordonanțe de urgență. (…) ‘pentru alte trei infracțiuni, respectiv infracțiunea de sustragere sau distrugere de înscrisuri, prevăzută de art.259 alin.(1) și (2) din Codul penal, infracțiunea de sustragere sau distrugere de probe ori de înscrisuri, prevăzută de art.275 din Codul penal, și pentru infracțiunea de fals intelectual, prevăzută de art.321 din Codul penal… pentru care s-a dispus extinderea… nu sunt de natură a schimba starea de fapt și de drept a cauzei și, implicit raționamentul Curții Constituționale în analiza și soluționarea conflictului juridic de natură constituțională dintre Ministerul Public și Guvern'”, se mai arată în comunicatul citat.
În acel context, CCR a decis că DNA „și-a arogat competența de a efectua o anchetă penală într-un domeniu care excedează cadrului legal”, adaugă PÎCCJ.
„Având în vedere cele mai sus expuse, procurorii Secției de urmărire penală și criminalistică au apreciat că în cauză sunt aplicabile prevederile art. 16 a. 1 lit. b teza I-a cu privire la infracțiunile de prezentare cu rea-credință, de date inexacte, Parlamentului sau Președintelui României cu privire la activitatea Guvernului prev. de art. 8 al. 1 lit. b din Legea 115/1999, sustragerea sau distrugerea de înscrisuri prev. de art. 259 al. 1 și 2 C.p, sustragerea sau distrugerea de probe ori de înscrisuri prev. de art. 275 C.p și fals intelectual prev. de art. 321 C.p, motiv pentru care, în temeiul art. 315 al. 1 C.p.p și au dispus clasarea cu privire la acestea”, precizează Parchetul General.
Dosarul a fost deschis de DNA, la finele lunii februarie fiind dispusă declinarea cauzei Parchetul General în legătură cu o parte din acuzaţii. Procurorii au clasat atunci acuzaţia de folosirea influenţei de lider al unui partid politic.
În acest dosar, la DNA au fost audiaţi ministrul Afacerilor Interne, Carmen Dan, Graţiela Gavrilescu, la acea vreme ministrul pentru relaţia cu Parlamentul, secretarul general al guvernului, Mihai Busuioc, procurorul Constantin Sima, fost secretar de stat în cadrul Ministerului Justiţiei şi Oana Hăineală, procuror şi fost secretar de stat în Ministerul Justiţiei, toţi având calitatea de martor.
Decizia declinării cauzei a fost luată după ce judecătorii CCR au decis că există un conflict juridic între DNA şi Guvern, precizând că DNA şi-a arogat competenţe şi a excedat cadrul legal, acţiunea sa de verificare a OUG 13 fiind una abuzivă.
Disjungerea declinată Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (PÎCCJ) viza infracţiuni de favorizarea infractorului, prezentare cu rea-credinţă, de date inexacte, Parlamentului sau Preşedintelui României cu privire la activitatea Guvernului sau a unui minister, pentru a ascunde săvârşirea unor fapte de natură să aducă atingere intereselor statului, sustragerea sau distrugerea de înscrisuri, sustragerea sau distrugerea de probe ori de înscrisuri şi fals intelectual.
Cauza viza posibile infracţiuni comise în legătură cu Ordonanţa de Urgenţă 13, dată de Guvernul Grindeanu în seara zilei de 31 ianuarie, prin care se erau modificate codurile penale, una dintre prevederi fiind impunerea unui prag de 200.000 lei pentru abuzul în serviciu. Ulterior, OUG 13 a fost abrogată ca urmare a protestelor din Bucureşti şi alte judeţe.