Părintele Calistrat a povestit o întâmplare care îţi va face pielea de găină. Diavolul este cunoscut în întreaga lume ca fiind dușmanul lui Dumnezeu. Încă din cele mai vechi timpuri, au apărut diverse mituri cum că diavolul ar fi pretutindeni, că este vinovat pentru tot răul din lume, că are coarne, dar se teme de cruci, apă sfințită și icoane. Ideea că există un dușman al lui Dumnezeu a trezit în oameni frica față de el, aceștia dezvoltând tot felul de teorii sau poveşti despre diavol.
Pe când avea 13-14 ani, părintele Calistrat Chifan a trecut printr-o experiență ciudată. Trimis de mama sa la o mătușă să o anunțe că venea un vagon de marfă din Banat, acesta a fost nevoit să colinde, în toiul nopții, întregul sat. A trecut pe lângă un cimitir, a ajuns la un vârf de deal, a trecut pe lângă un pom bătrân și mare i-a fost mirarea să dea ochi în ochi cu necuratul. La o primă vedere, acesta avea aproximativ un metru întâlțime, era negru, avea pălărie pe cap și fuma, potrivit duhovnicului.
Părintele Calistrat, dezvăluiri despre o femeie aflată în moarte clinică: „Cred că m-a iertat”
„În tinerețile mele am avut o experiență ciudată. Nu mi-o pot explica nici acum, dacă ar fi să o explic. Cred că eram trecut de clasa a șaptea și venind un vagon de marfă din Banat, cum se duceau moldovenii să lucreze în agricultură prin Ialomița, prin Bărăgan, prin Timișoara și când primeau la sfârșit arenda aia, în loc să le dea bani, le dădea furaje. Și ei preferau să ia porumbul, că în Moldova se mânca mămăliga și erau mai mulți oameni la același vagon. Și mama îmi zice: „Trebuie neapărat să treci dealul la mătușa ta să-i spui că la 7 trebuie să descărcăm vagonul, că dacă întârziem mai mult de 2 ore se plătește 1000 de lei. Ei, 1000 de lei erau bani mari atunci, nu-și permitea nimeni să plătească. Dar eu aveam un lucru, pe care îl știam de când sunt eu copil: dacă cântă cocoșul noaptea, nu trebuie să te temi. Adică în momentul când cântă cocoșul, dracii fug și se sperie. Cruce la gât aveam, aveam așa un fel de scurtătură în mână, trebuia să trec peste un deal, peste o margine de pădure, peste un câmp pustiu, pe lângă un cimitir, nu mă impresioanau, n-aveam nicio treabă.
Am plecat de acasă cântând, fluierând, a cântat un cocoș acolo la un vecin, am zis gata, s-a stricat dracul nopții. Eu am zis că e 4 dimineața, că așa cântă, pe la 3-4. Am trecut pe lângă un cimitir, am ajuns la un vârf de deal și când am ajuns la un pom bătrân, mare și acolo stătea un om cam de vreun metru. Mititel, negru, cu pălărie în cap, mie mi s-a părut că fumează.”, a povestit părintele Calistrat Chifan.
Din momentul în care l-a salutat, diavolul l-a urmărit pe părintele Calistrat până la poarta mătușii sale. Ajuns într-o zonă iluminată, „Sarsailă” a dispărut. Se pare că rugăciunea și cruce făcută cu limba l-au ajutat pe duhovnic să scape de acțiunea diavolului.
Părintele Calistrat Chifan, despre situațiile în care ne este permis să NU iertăm: „Noi, oamenii, avem o neputinţă. Atunci trebuie să zicem: ‘Dumnezeu să te ierte’”
„Am dat „bună dimineața”, ăla nu a răspuns, dar cât am trecut eu vreo 2 kilometri, el la câțiva pași în spatele meu. Eu am grăbit ușor pasul, l-a grăbit și el. Am făcut cruce cu limba, am zis Tatăl nostru, m-am luat de-o grijă, am coborât pe o vale, am intrat pe ulița satului, el după mine. Când am ajuns în dreptul la mătușa mea și era bec afară, nu l-am mai văzut. Și atunci am zis: „Fii atent, Sarsailă, cum m-a păzit el tot drumul”, dar nu a avut ce să-mi facă. Și când intru la mătușa mea îi zic: „Hai, sculați-vă! Luați caii și căruța și hadeți că-i venit vagonul.” – „Tu ești nebun? Unde umbli noaptea așa aiurea? Abia e 12 jumătate.” De abia atunci mi-am dat seama, că eu umblam în împărăția lui. Adică exact când umblă el și poartă duhurile.”, a mărturisit părintele Calistrat Chifan, la BZI LIVE.