„Avem multe de învățat. E ziua în care ar trebui să învățăm cam pe unde suntem în raport cu Hristos, ăsta e lucrul cel mai important. Ar trebui să vedem cam cu ce partide ținem. Pentru că de obicei ținem partea lui Iuda așa dintr-o unitate de duh. E momentul în care trebuie să învățăm ce se întâmplă în vinerea mare, dincolo de vânzarea Mântuitorului, răstignirea, avem de a face și cu o parte nevăzută a vieții Mântuitorului, aceea în care coboară în iad și îi izbăvește pe păcătoși.
Suntem băieți de cartier cu ifose de apostoli. Toți vrem să arătăm câtă morală avem, cât de bine suntem încastrați în structura legată de Hristos, dar ne paște trădarea. Cred că lecția cea mai de preț pe care o primim zilele acestea este să nu fim ca Iuda. Să fim de fiecare dată ca noi, în încercarea de a nu-l trăda pe Hristos.
Mai e un lucru legat de omul acela. N-am știut până anul acesta. Să știți că unul dintre punctele de reper din geografia Ierusalimului rămâne casa lui, în care de peste 2000 de ani nu poate locui nimeni. Nu vrea nimeni să stea acolo. Este o casă foarte apropiată de casa bunicilor Mântuitorului, semn că undeva prin adolescență, Iisus și Iuda se jucau împreună. D-aia spuneam că e un băiat de cartier din punctul ăsta de vedere. Există celălalt Apostol Petru despre care Mântuitorul spune că va cădea și că va fi înapoi reprimit pentru că vrea să se întoarcă înapoi. Trebuie să știm de unde să cerem iertare, de la cine să cerem iertare.
N-aș da cu tunul în cei care nu au ținut post. Cred că e mai important să învățăm că a posti nu înseamnă doar a nu mânca, ci a învăța să te apropii de Hristos. M-am întristat în aceste săptămâni când au venit oamenii la spovedit pentru că ei nu înțeleg de ce fac asta. Nu avem de bifat niște căsuțe în apropierea de Hristos. Avem de bifat inima noastră.
Există segmente în viață în care jertfim totul și primim foarte puțin înapoi sau suntem loviți înapoi cu nerecunoștință. Cred că cei care își asumă în Hristos suferința merg mai departe cu bucurie și cu drag. Mântuitorul nu s-ar fi plâns, de exemplu, că i s-a făcut dosar politic. Și-ar fi asumat până la capăt. Ca om al lui Dumnezeu nu te poți apăra, trebuie să vezi unde ai greșit, să înveți și mergi mai departe. Noi interpretăm că ar fi fost un dosar politic între Roma și Ierusalim. Atunci când te judecă nejudecătorii, asumi și mergi până la capăt. Gândește-te la patimile celor din penitenciarele comuniste, care nici măcar nu au avut hotărâre de executare sau de arestare și au stat nejudecați cu anii, în penitenciare. Ei seamănă cu Hristos. Nu se smiorcăie.”, a povestit părintele Constantin Necula, în matinalul Digi FM.