Preotul Pimen Vlad susţine faptul că rolul animalului este acela de a avea grijă de casă, şi nu de a înlocui omul.
Duhovnicul spune că cei care nu vor să sufere de sigurătate să facă copii, să facă voluntariat la orfelinate şi la căminele de bătrâni, să-i ajute pe cei nevoiaşi. În felul ăsta, spune duhovnicul, nimeni nu se va mai plânge nici de singurătate, nici de depresie.
„Niciodată n-am fost de acord să ţii animalul în casă. A ajuns acum fiecare să aibă animal de companie: doi câini, două mâţe în casă şi 10 avorturi. O să dăm răspuns pentru toate astea în faţa lui Dumnezeu.
Animalele de ce au fost aduse: cum era înainte, erai la casă; aveai câinele câinele în curte să-ţi păzească casa, aveai o pisică, îţi făcea curat în jurul casei de şoareci. Dar nu să-l ţii în casă, să-i faci baie în cadă, dormi cu el. Animalul ăla care se linge peste tot îl pupi tu sau îi pui să mănânce în farfurie sau se aşază cu fundul pe pernă şi după aia pui tu capul. Dăm într-un lucru bolnăvicios.
Spunea cineva: ‘Câinele ăsta e salvarea mea că altfel cădeam în depresie’. Serios? Dar nu mai există Dumnezeu? Nu mai există săraci în lumea asta, orfelinate, ca să spui că suferi de singurătate? Ai timp liber, suferi de singurătate? Du-te şi fă voluntariat la un spital din ăla de bolnavi ultimul grad. Că sunt bătrâni aduşi la spital care nu mai au pe nimeni. Cineva să se ducă să-i îngrijească un pic că nu mai au timp asistentele.
Citeste si A ajuns acum fiecare să aibă animal de companie: doi câini, două mâţe în casă şi 10 avorturi
Du-te o zi pe săptămână şi fă lucrul ăsta să vezi cum îţi dispare depresia când vezi suferinţa celor din spitale. Du-te la un orfelinat şi spune să-ţi dea voie să faci voluntariat într-o zi, să vezi cum dispare depresia.
Sau ai prea mult timp acasă după serviciu? Du-te câte două ore seara şi ajută pe cineva.
Poţi să completezi lucrul ăsta fără să ţii nu ştiu câte animale în casă ca să-ţi mângâi singurătatea […]„, recomandă părintele Pimen Vlad într-un interviu.
Părintele Pimen Vlad a găsit şi explicaţia ataşamentului nefiresc al omului faţă de animal: omul nu vrea decât să primească, nu să ofere. Cu un alt om nu poate face asta, în schimb, cu un animal poate.
„Omul nu-i dispus să ofere nimic. Nu dragoste, nu compasiune, nu milă faţă de ceilalţi. El vrea doar să primească. Şi pentru că nu poate cumpăra cu bani lucrul ăsta de la oameni, zice: Îl plătesc pe unu şi primescc dragoste sinceră de la acela. O primeşte o perioadă interesat că i-ai dat cu bani şi vine şi te satisface sub o formă sau alta. Dar zice că de la un animal dacă i-a dat o bucată de pâine, l-a mângâiat un pic, primeşte toată dragostea.
El doar caută să primească, nu e dispus să ofere. Şi la animal e simplu: i-ai dat două şuturi, fuge şi ţipă dincolo; i-ai aruncat o bucată de pâine, ţi-a venit iar la picioare. Pe când cu omul nu poţi să faci lucrul ăsta. Îl respecţi, te respectă; îl iubeşti, te iubeşte. Şi atunci preferă animalul, că face ce vrea cu animalul.
E o înşelare, dar foarte mulţi ajung în lucrul ăsta Şi oameni pe care-i vezi credicioşi; dacă te-ai atins de animalul lui, şi Dumnezeu dacă s-a atins de animalul lui, trebuie să dispară din viaţa lui. E o credinţă falsă […]
Vrei companie? Ia şi naşte toţi copiii pe care ţi i-a dat Dumnezeu! Nu-i omorî, nu face avorturi, nu te proteja şi ţine câinii în casă„, conchide preotul.