„Păi, chiar asta este problema. Domnul Iancu (n.r. – Eugen Iancu, preşedintele Asociaţiei Colectiv GTG 3010), al cărui copil a murit la «Sf. Ioan» de infecţie intraspitalicească, este pregătit cu o acţiune separată pentru acest subiect. Dar subiectul este foarte mare şi foarte complex. Pentru că e vorba nu numai de decesele propriu-zise din spitale, ci şi despre faptul că foarte mulţi răniţi din Colectiv au plecat din spitalele noastre infectaţi în aşa fel încât am speriat toată Europa. Fugeau medicii de acolo să se spele după ce i-au primit pe răniţii noştri cu câte trei patru microbi în ei… Iar aceşti microbi le-au agravat starea răniţilor. Ei au intrat în spitalele din România cu o stare care putea fi stabilă şi care s-a alterat foarte repede din cauza microbilor. Deci li s-a pus viaţa în pericol chiar dacă unii n-au apucat să moară pentru că au avut şansa să plece în străinătate. Ceea ce se face în spitalele din România se numeşte genocid. Nu avem alt cuvânt. Nu avem o altă definiţie juridică. Eu sunt medic şi vă rog să mă citaţi doar ca medic. Nu vreau să-mi dau numele. Eu m-am alăturat acestei asociaţii pentru că toţi cei care au trecut prin această tragedie au fost prietenii fetiţei mele, care, din fericire, nu a fost acolo, dar, în acea noapte, eu şi fetiţa mea am fost prin spitale să-i căutăm pe cei răniţi„, a declarat un membru al Asociaţiei Victimelor din Colectiv, pentru ziarulring.ro.
„Băiatul meu a murit în spital cu zile din cauza bacteriilor”
„Deocamdată este un proces împotriva proprietarilor clubului şi a pirotehniştilor. Nu s-a început nicio acţiune până acum împotriva spitalelor. Toate acţiunile care s-au făcut până în acest moment privesc autorizarea şi funcţionarea clubului Colectiv. Nu a început nimeni o anchetă în care să se afle de ce au murit copiii noştri în spitale, pentru că, din cei 64 de tineri decedaţi, doar 27 au murit în incendiu, restul au murit în spitale, vezi Doamne, din cauza arsurilor. Încă nu a început ancheta pentru asta, urmează. Există, din câte ştiu eu, o plângere făcută de o asociaţie undeva prin ianuarie cu privire la intervenţia ISU, dar nu am mai auzit nimic despre ea. De asemenea, s-a făcut, acum câteva zile, o plângere împotriva spitalelor şi a întregului sistem, care va necesita o anchetă. Şi vom depune şi noi, un grup mai mare, mai multe plângeri vizând ce a urmat după incendiu. (…) Trebuie să înţelegeţi că băiatul meu a murit în spital după trei săptămâni din cauza bacteriilor. Deci, vă daţi seama, copilul meu nu a murit în incendiu. Dacă era trimis la un spital din străinătate, trăia. (…) Dar cineva s-a opus. Cel care s-a opus trebuie să răspundă. Aşa cum trebuie să răspundă cel care mi-a direcţionat copilul către Spitalul «Sf. Ioan», care nu avea nicio pregătire în problema cu arşii. Au fost direcţionaţi opt copii acolo, dintre care patru au murit. Urmează problema bacteriilor din spital. Copilul meu, pe data de 2 noiembrie, adică luni, avea confirmată prima bacterie. Asta înseamnă că sâmbătă, când i s-au dat primele antibiotice, deja a fost contaminat. Să nu uităm că antibioticele nu se dau preventiv, ci în funcţie de infecţia din organism. Or, pentru că ei au dat preventiv antibiotice, înseamnă că ştiau ce au în spital, deci sunt de acuzat. Trebuie acuzaţi de crimă. Ştiind că omori copilul ţinându-l în spital, cu toate acestea, te opui să-l trimiţi în străinătate. Şi nu este doar crimă, este genocid! Că nu a murit numai copilul meu la «Sfântul Ioan». Au murit patru din Colectiv, dar cine ştie câţi au murit mai înainte. Eu mai am două cazuri pe care le-am cunoscut cât am fost în spital. Persoanele au fost operate în spital şi au plecat de acolo cu infecţie la plămâni. Aşadar, despre asta este vorba: acolo au murit nu se ştie câţi, iar asta înseamnă genocid. (…)„, a declarat Eugen Iancu, preşedintele Asociaţiei Colectiv.
„Oamenii ăştia ne-au omorât copiii”
Eugen Iancu explică de ce părinţii victimelor din Colectiv vor o nouă anchetă. „Normal că toată lumea din asociaţie vrea să facă plângeri. Vom face plângeri penale, pentru că aici nici măcar nu este vorba de răzbunare, ci de normalitate. Oamenii ăştia ne-au omorât copiii! Copiii noştri s-au dus la un concert, într-o primă fază au avut ghinionul să le explodeze clubul – se întâmplă o dată la o sută de ani –, dar, după aceea, au fost duşi cu foarte mari şanse să scape teferi şi au murit cu zile în spitalele din România. Dacă vă uitaţi şi comparaţi rănile copilului meu cu cele ale lui Bobo, Bogdan Moleşag, veţi vedea că al meu nu avea decât pe mâini arsuri grave, trebuia să-i taie trei degete şi scăpa. Problema este că Bogdan a avut şansa să plece după o săptămână în Belgia, în condiţiile în care era terminat, săracul, acum nu mai are degete la mâini, nu vreţi să vedeţi cum este capul şi toate cele, dar a avut şansa să plece în Belgia la un spital militar şi a scăpat. Va mai sta 10 ani, probabil, în recuperări, dar a scăpat, e în viaţă. Iar copilul meu, care a rămas în ţară, zace în pământ. Despre asta este vorba„.