Noii duhovnici hirotonisiți miercuri în Paraclisul „Sf. M. Mc. Gheorghe” din Reședința Patriarhală de Patriarhul Daniel au fost sfătuiți de către acesta să îi lumineze pe credincioși cu adevărurile mântuitoare ale Evangheliei, precum și de la Sfinții Părinți, nu cu idei personale.
„Deci tu spui ce scrie în Evanghelie, nu ce păreri personale ai atunci când dai sfaturi”, a fost îndemnul Patriarhului pentru noii duhovnici.
De asemenea, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel le-a explicat duhovnicilor că a ține sau a reține păcatele înseamnă, potrivit Sfântului Chiril al Alexandriei, a amâna pentru o vreme această dezlegare, până când penitentul respectiv arată pocăință mai intensă.
„Nu este vorba de un refuz, de a nu ierta păcatele niciodată, ci o amânare pentru o mai bună pregătire”, a semnalat Patriarhul României.
Preafericirea Sa a subliniat că această slujire este una apostolică și duhovnicească și necesită o pregătire pentru a ajuta pe credincioși să crească duhovnicește.
„Nu este vorba de o simplă iertare mecanică, ci de un discernământ și de o maturitate spirituală pentru că scopul nu este doar de a ierta păcatele. Omul care se pocăiește și care dobândește iertarea păcatelor este chemat să crească duhovnicește, să se înduhovnicească. Nu doar să părăsească păcatul, dar să și cultive virtuțile”.
Părintele Patriarh a precizat că în Biserica primară s-a pus accentul foarte mult pe duhovnicul dezlegător de păcate, care iartă păcatele și dă voie credinciosului să se împărtășească cu Sfânta Euharistie. Definiția duhovnicului adevărat a fost formulată la Sinodul al VI-lea Ecumenic, a amintit Patriarhul.
Atunci s-a enunțat că „duhovnicul este ca un medic, și nu ca un simplu judecător care absolvă sau condamnă, iartă sau nu iartă, dezleagă sau nu dezleagă”.
„Deci aici se trece de la duhovnicul judecător la duhovnicul medic, care vindecă patimile egoiste ale sufletului și îi ajută pe penitenți să crească în virtuți. Și de aceea spune că el trebuie să fie ca un medic care folosește și asprimea și îngăduința potrivit cu fiecare persoană”.
„În același timp, fiii și fiicele duhovnicești au datoria să pomenească în rugăciunile lor pe duhovnic, ca Dumnezeu să îl lumineze, să îl inspire, ca atunci când le dă un sfat, să fie sfatul cel bun și folositor, luminător de suflet, încălzitor de inimă și îndemnător la fapta cea bună”, a subliniat Părintele Patriarh.