Câteva ore mai târziu, mii de oameni mărşăluiau pe străzi. De la cel cu ţâţa-n gură pân’ la ultimul moşneag, toţi strigau împotriva exploatării gazelor prin fracturare hidraulică. De o lună jumate, elevul a spus de nenumărate ori povestea gazelor de şist, a împărţit mii de pliante, a vorbit înflăcărat la televizor, prin şcoli şi prin birouri de autorităţi.
„Am luat tabelele cu semnături peste tot. şi când m-am dus să cumpăr o pereche de blugi şi i-am lăsat vânzătorului o listă pentru semnături. A devenit parte din viaţa mea. Până pe 22 am program – două ore pe zi pliante.” Acum două luni, dacă întrebai de „fracturare hidraulică”, bârlădenii te-ar fi trimis la fabrica de rulmenţi.
Citeste articolul complet pe jurnalul.ro.