Ce părere aveţi despre faptul că fiul Mădălinei Manole e ţinut departe de bunicii materni?
E inadmisibil ce face soţul, avocatul ar fi trebuit să-l înveţe că nu e normal, nu e drept, nu e legal, nu e nimic bun în această atitudine a sa. De ce să nu-i laşi pe bunici să-şi vadă nepotul?! Indiferent câtă ură e între ei, copilul acela trebuie să ştie că a avut o mamă şi că mama aceea are nişte părinţi. E o sărăcire a sufletului copilului pe care un tată care îl iubeşte nu avea dreptul să o facă. E absolut normală păstrarea acestei legături. Fiecare îşi aminteşte o poveste spusă de bunica. Ce va reţine copilul despre bunica lui? Nimic! Despre mamă? Nimic! Îl sfătuiesc pe avocatul lui să încerce să-l determine să meargă pe o altă idee. Va fi bine pentru toţi. Puterea divină plăteşte fiecăruia dintre noi ce facem rău şi bine. „La divorţ aproape că îmi venea s-o bat „
Cum comentaţi atitudinea familiei Manole?
Nu sunt de acord nici cu susţinerea părinţilor ei că a fost otrăvită… Nu, Mădălina era foarte sensibilă, mult prea sensibilă. Am cunoscut-o când a divorţat de primul soţ. A fost de-o bunătate şi de-o sensibilitate în divorţul acela că aproape îmi venea s-o bat când am văzut cât vrea să-i lase şi cât i-a şi lăsat soţului, în ideea că el e mai ataşat de obiecte decât e ea. „Lăsaţi, că eu poate voi câştiga mai mult!…” Era un om bun, dar prea sensibil. I-am şi spus că, dacă aş avea multe cliente cu blândeţea ei, aş fi chiar nefericită că n-aş mai putea să lovesc în niciun bărbat în divorţuri. „Probabil că ceva profesional s-a legat prost şi…”
Cum vă explicaţi moartea Mădălinei?
Au venit ani când nu mai era atât de curtată şi de admirată şi, efectiv, s-a sinucis fiindcă n-a suportat ideea că are deja o anumită vârstă. A avut şi nişte nemulţumiri… Ştiu că era temătoare pe plan profesional, i se părea că nu mai e suficient de la modă, mi-a spus asta de când a divorţat. Plus că se temea că nu va mai găsi un bărbat cu care să-şi refacă viaţa. Când am reîntâlnit-o, era însărcinată şi foarte fericită. Atunci era un moment bun, dar probabil că ceva profesional s-a legat prost şi a avut acel moment de sensibilitate… Poate şi vreo neînţelegere în casă. A uitat şi de copil… Atunci uiţi tot, n-ai decât ideea fixă că trebuie să dispari, că n-ai altă cale de a curma suferinţa.
Citiţi mai mult pe ziarulring.ro