De circa opt ani, românii finanţează un sistem de pensii private obligatorii care începe să se dovedească a fi aproape falimentar în întreaga lume. În România nu există nici măcar o lege pentru organizarea sistemului de plată a pensiilor private. Randamentele afişate de Autoritatea de Supraveghere Financiară (ASF) arată un randament anualizat de circa 4% cu plus minus câteva unităţi, în funcţie de fondul de pensii la care se adună contribuţiile. Teoretic, este mult mai mare decât cel oferit de depozitele bancare. Dacă faci însă un calcul sumar al contribuţiilor strânse între datele de 16 octombrie 2015 şi 16 octombrie 2016, de exemplu, după scăderea comisioanelor administratorilor, constaţi că ai plătit într-un an mai mult decât suma care a fost acumulată în cont.
Astfel, dacă în perioada dată considerăm că avem un contributor la sistemul de pensii private obligatorii care aduce lunar în cont 100 de lei la fondul de pensii pentru care a subscris, constaţi că, după scăderea comisionului generalizat de 2,5% din total şi a celui de 0,05% din activul net total al fondului, comisioane prevăzute dealtfel de lege, suma acumulată este de 1.080 de lei. Adăugând randamentele analizate constaţi că în cazul fondului de pensii Alico, care a avut şi cel mai mare randament în perioada analizată, de 4,36%, că ai câştigat 5 lei peste suma acumulată de 1080 de lei.
Totuşi, scala valorilor negative este abia la început: doar Alico (5 lei) şi BCR (1 leu) oferă ceva în plus la suma acumulată de 1.080 de lei pe an. Toate celelalte fonduri de pensii private obligatorii oferă o sumă acumulată mai mică, în ciuda randamentelor încă pozitive între 16 octombrie 2015 – 16 octombrie 2016. Celelalte fonduri de pensii arată o sumă acumulată cuprinsă între 1.073 şi 1.078, deci cu mult sub sumele acumulate de contribuabil în contul său, chiar şi după scăderea comisioanelor stabilite de lege.
Citeşte mai mult pe ECONOMICA.net.