PERICOLE globale care ne pot DISTRUGE: de la RĂZBOIUL PENTRU APĂ până la BOMBELE „MURDARE”

Războaiele pentru apă

Deşi mai bine de două treimi din suprafaţa Pământului sunt acoperite de apă, numai 2,5% din apa planetei este bună de băut, iar două treimi din aceasta se află în gheţari. Dar dacă luam în calcul Printr-un calcul, de pildă, şi  regiunile îndepărtate sau cele de deşert, unde rezervele de apă sunt aproape inexistente, se ajunge la concluzia că, practic, mai puţin de 0,1% din apa planetei este poate fi folosită de om ca apă potabilă.

Potrivit celor mai recente statistici ale ONU, aproximativ 10 milioane de oameni au acces la rezerve sigure de apă potabilă şi doar 10 ţări din lume controlează 60% din resursele de apă potabilă ale planetei. Nevoia de apă s-a triplat în ultimii 50 de ani, iar până în 2030, 47% din populaţia globului va trăi cu rezerve foarte reduse de apă. Potrivit unor studii ale ONU, 30 de ţări vor avea deficit de resurse de apă până în 2025. Dintre acestea, 18 sunt ţări din Orientul Mijlociu şi nordul Africii. Pe măsură ce resursele de apă potabilă scad, există riscul real ca apa să devină sursă principală de conflicte în secolul al XXI-lea.

Bombele „murdare”

Sunt acele bombe realizate din explozibili convenţionali combinaţi cu materiale radioactive şi vizează contaminarea zonei din jurul locului unde s-a produs explozia. Sunt deosebit de periculoase, chiar dacă nivelul de radioactivitate pe care îl produc în zonă nu este atât de ridicat încât să impună evacuarea perimetrului respectiv. Radioactivitatea contaminează clădirile şi terenurile din jur, iar înlăturarea acestor efecte se face prin operaţiuni foarte costisitoare.

În 1995, rebelii ceceni au contactat un post rus de televiziune şi s-au lăudat că sunt în stare să construiască o bombă radioactivă. Ulterior, un container cu materiale radioactive a fost descoperit la est de capitala cecenă, Groznîi.

Mici cantităţi de materiale nucleare se pierd în mod regulat. De pildă, în martie 1998, 19 tuburi mici de Cesiu au dispărut fără urmă din depozitul unui spital din Carolina de Nord.

Moneda Euro şi criza economică şi financiară

Moneda europeană s-a dovedit a fi, cel puţin până acum, o monedă destul de controversată, binevenită pentru unii, iar pentru alţii, mai puţin. Concepută pentru a fi o menedă puternică şi pentru a crea o Europă puternică economic şi financiar, criza declanşată în 2007 pe continentul american a subminat planurile. Nici măcar economiile cele mai puternice de pe continent nu au fost scutite de efectele crizei.

În procesul de tranziţie la moneda euro li s-a permis chiar şi ţărilor care nu îndeplineau toate criteriile de convergenţă să adere la uniunea monetară europeană. Criza economică a alterat disciplina fiscală. Cele mai puternice ţări, în frunte cu Germania, au depăşit şi ele barierele pentru a menţine în funcţiune sistemul bancar şi, implicit moneda euro, acordând ajutoare financiare substanţiale ţărilor aflate în pragul falimentului, în frunte cu Grecia.

Totodată, Berlinul a impus şi o disciplină fiscală, solicitând măsuri de austeritate ţărilor care au cerut împrumuturi de la UE, Banca Mondială şi FMI. Ideea de austeritate, cu şomaj ridicat, nu este pe placul nimănui, cu atât mai puţin pe cel al populaţiei ţărilor din UE cu economii mai puţin performante. După aceste măsuri, s-au observat proteste de amploare în multe ţări, chiar şi în cele mai dezvoltate şi nu numai în Europa. Nu în ultimul rând, euro şi criza au zgândărit  sentimentul naţionalist.

Îmbătrânirea populaţiei şi scăderea natalităţii

Îmbunătăţirea continuă a standardului de viaţă, la care se adaugă uluitoarele descoperiri în domeniul sănătăţii mai ales, a făcut ca speranţa medie de viaţă să crească spectaculos în ultimele decenii, în multe dintre ţările dezvoltate. Pe de altă parte, rata natalităţii, în special în Europa, este în scădere dramatică, ceea ce face ca povara pensiilor şi a altor ajutoare sociale să cadă pe umerii tinerelor generaţii care nu se grăbesc să facă urmaşi, privilegiind cariera şi situaţia financiară. 

Acest lucru ar putea provoca în timp dezechilibre grave din punct de vedere financiar ale balanţei contribuabili – pensionari, cu consecinţe neaşteptate şi pentru unii, şi pentru ceilalţi. O primă consecinţă economică a îmbătrânirii şi reducerii populaţiei totale este scăderea PIB-ului potenţial, prin diminuarea contribuţiei forţei de muncă, dar şi a capitalului.

În ceea ce priveşte Romania, cele mai recente statistici arată că în 1990 existau 0,4 pensionari la fiecare salariat, în prezent la fiecare salariat sunt 1,2 pensionari, estimându-se ca în 2060, la fiecare salariat să fie 1,5 pensionari.

Imigraţia

Dacă în ţările cu datorii este nevoie de mai multă forţă de muncă sau de un consum mai limitat sau de amândouă, în ţările cu excedent bugetar, populaţia activă are nevoie de mai multe locuri de muncă. În cazul în care acestea nu se pot obţine, migraţia forţei de muncă este una dintre soluţii.

Dar nu este una uşoară, deoarece, pe de-o parte, unele ţări sunt reticente faţă de calificarea  forţei de muncă „importate”, iar pe de alta, există riscul trezirii unor atitudini naţionaliste şi chiar rasiste. Totuşi, migraţia forţei de muncă ar putea fi o reţetă de succes în rezolvarea acestei probleme, atât din punct de vedere demografic, cât şi economic şi financiar, mai ales într-o piaţă globală reală. Condiţia esenţială penmtru funcţionarea acestui mecanism ar fi ca ţările care primesc imigranţi să îi integraze în sistem, iar imigranţii, la rândul lor, să fie dispuşi să se integreze.

Cea mai periculoasă ţară de pe Pământ

Când guvernul sau sistemul economic al unei ţări nu funcţioneză, există risc mare de anarhie şi terorism. Se crează o situaţie foarte greu de gestionat, periculoasă. Unele dintre cele mai evidente exemple ar fi, de pildă, Somalia sau Yemenul, dar poate că cea mai periculoasă ţară la ora actuală ar fi Pakistanul.

Este o ţară măcinată de foarte multă instabilitate politică, ale cărei servicii de securitate, ISI, au dat dovadă, nu de puţine ori, de lipsă de credibilitate. De pildă, Pakistanul a fost bănuit că l-a ascuns pe Osama bin Laden la Abbotabad înainte ca CIA să descopere ascunzătoarea lui şi să îl lichideze.

Aceste sericii ar putea fi implicate în schimburile de tehnologie nucleară cu alte ţări la fel de periculoase,  precum şi în acţiuni teroriste, scrie Daily Mail, citându-l pe fostul secretar al Apărării britanic, Liam Fox.

Terorismul internaţional 

Campania de violenţă condusă de islamiştii fundamentalişti de la un capăt la celălalt al lumii este un fenomen dăunător, alimentat de creşterea mobilităţii pesoanelor, sistemele de comunicaţie rapide, dar şi de o interpretare distorsionată a istoriei şi una blasfemică a Islamului.

Este, probail, cel mai mare pericol, dar şi cea mai mare provocare globală la ora actuală, cea ar putea avea consecinţe devastatoare. Afectează deopotrivă state musulmane şi non musulmane şi este împotriva democraţiei, egalităţii şi pluralismului. Chiar în interior, aceste grupări rivalizează între ele ca ideologie şi ajung din acest motiv până la conflicte armate.

Şi mai periculos este însă faptul că aceste grupări au o prezenţă globală în continuă creştere. Ele împart lumea-n două – pământul Islamului, al lor (dar al-Islam) şi pământul războiului, al „păgânilor” (dar al-Harb), care trebuie subjugat sau distrus. Pentru contracrarea acestui fenomen este nevoie de cooperare internaţională de durată.