Iata cateva intrebari frecvente puse de parinti, lamurite de nutritionisti.
Este adevarat ca pestele poate contine mercur care, in doze mari, afecteaza dezvoltarea sistemului nervos si a creierului, la copii. Insa, nutritionistii nu recomanda excluderea pestelui din alimentatia copiilor. Trebuie ales doar acea categorie care este supusa celui mai mic risc de contaminare cu mercur.
Mercurul este peste tot, inclusiv in aerul pe care il respiram. Unele surse sunt naturale (vulcanii si incendiile forestiere), altele sunt eliberate de plante, iar alta sursa este industria chimica. Mercurul este folosit la termometre si termostate.
Cand ajunge in apa, o bacterie il transforma intr-o noua substanta numita metilmercur. Acesta substanta este absorbita de peste si ramane in muschi acestuia, chiar si dupa ce pestele a fost gatit.
Majoritatea pestilor si fructelor de mare contine mercur. Insa cea mai mare cantitate de mercur se gaseste in pestii pradatori mari, care s-au hranit cu pesti, la randul lor contaminati, cu mercur. Cu cat pestele este mai mare, cu atat concentratia de mercur din corpul lui este mai mare.
Corpul absoarbe cu usurinta metilmercurul din peste. Metalul actioneaza ca o neurotoxina care afecteaza sistemul nervos si creierul. Copiii mici (inclusiv in stadiul intrauterin) sunt cei mai vulnerabili, intrucat creierul si sistemul lor nervos este inca in formare. Specialistii nu au stabilit inca doza maxim admisa de mercur, insa nu cred ca evitarea consumului de peste ar fi o solutie mai buna.
FDA (institutia americana de avizare a alimentelor si medicamentelor) a remis, in anul 2004, o recomandare catre populatie, prin care sfatuia parintii si femeile insarcinate sa evite pesti precum: rechinul, pestele spada, macroul urias. Nutritionistii au largit insa lista si recomanda sa nu se dea copiilor mai mici de 6 ani ton, biban dungat, lufar, ciprinid.