El a făcut aceste precizări în contextul recentelor declaraţii din Parlamentul European în care încerca să atragă atenţia asupra pagubelor imense pe care le produc cormoranii fermierilor piscicoli, decimând peştele, în condiţiile în care această specie de păsări este protejată printr-o directiva europeană, iar mijloacele folosite de fermieri pentru a-i alunga s-au dovedit ineficiente.
Daea a precizat că fermierii piscicoli şi pescarii aşteaptă soluţii din partea CE, care a venit cu propunerea de a distruge cuiburile cormoranilor, însă acestea se află la 40 de metri de sol. „Arborii sunt atât de înalţi, cine se urcă să distrugă cuibul de cormoran, că doar nu pune ouăle pe stradă, că dacă le-ar pune le-am aduna”, a spus ministrul Agriculturii.
Declaraţiile ministrului sunt susţinute de preşedintele Asociaţiei Naţionale a Fermierilor Piscicoli (ANFP), Cătălin Platon, care afirmă că ar trebui acordat un sistem de compensaţie pentru fermierii piscicoli din România care înregistrează pagube din cauza cormoranilor, la fel cum se întâmplă şi în alte ţări europene, coroborat cu un plan de management al populaţiei de cormorani.
„Eu nu înţeleg de ce o situaţie atât de gravă a luat o turnură de vodevil. Dacă aţi şti de cât timp facem intervenţii să se discute în spaţiul public pe acest subiect, dar se pare că acesta este singurul mod la care presa acţionează”, a spus Platon, făcând referire la declaraţiile ministrului Daea din Parlamentul european.
El a precizat că populaţia de cormorani a crescut foarte mult din 1979 de când comunitatea europeană a decis să protejeze această specie, alături de altele, de la 5.000 – 6.000 la 1,8 milioane exemplare, iar în România sunt în jur de 140.000, şi nu doar în Deltă sau la Dunăre, ci peste tot unde sunt ferme piscicole.
„Cormoranul este reprezentantul de seamă, că mai sunt şi alte specii de păsări, vreo 30, şi un mamifer, care fac prăpăd în fermele piscicole, dar cormoranul este cel mai vizibil şi mai rău dintre toate. În 1979, Comunitatea Economică Europeană a stabilit ca o serie de specii să fie protejată special, printre care şi cormoranul, care la acea vreme când s-au făcut studiile, număra 5.000-6.000 de exemplare în Europa. Când au apărut măsurile de protecţie pentru cele două specii de cormoran, cormoranul mare şi cormoranul mic, nu a mai fost voie să se ia nicio o măsură asupra lor. În directivă scria clar: se interzice deranjul păsărilor. Practic, trebuia să asişti cum vine cormoranul şi îţi ia peştele şi nu aveai voie să faci nimic. În România, erau atunci doar în zona Deltei şi a Dunării. (…) Noi nu am auzit de cormorani până în 1995 în zona Moldovei, nu mai zic de Satu Mare, Oradea, Fălticeni, iar populaţia de cormorani a crescut înfiorător. La ora actuală, în Europa sunt 1,8 milioane, iar în România, după ultimul inventar, incomplet de altfel, doar în zona Dunării şi Deltei sunt în jur 70.000 de cormorani. Cu toţi cei din afara Deltei avem cam 140.000 exemplare. Au apărut şi la Braşov”, explică şeful Asociaţiei.
Preşedintele ANFP afirmă că pagubele anuale produse de cormorani fermelor piscicole pot ajunge şi la 20.000 de tone în condiţiile în care în România producţia anuală este de doar 12.000 tone, la un potenţial de 50.000 de tone.
„Cormoranul mănâncă 1 kg de peşte/zi eventual dintr-un singur exemplar. Am văzut un cormoran care se lupta cu un crap de 3 kilograme şi era găurit de ziceai că ai dat cu bormaşina. E evident că nu avea cum să-l mânânce, dar peştele a fost distrus. Într-o fermă piscicolă există un investitor privat, vine legislaţia şi spune că nu ai voie să deranjezi cormoranul, stârcul, pelicanul şi încă 30 de specii, iar eu cu bani de la bancă, populez, cumpăr furaj şi mă uit la cormoran cum mănâncă în fiecare zi un kilogram de peşte. Acesta umblă în stol de 200 şi o mie de exemplare, deci în fiecare zi dintr-o fermă pleacă între 200 kg şi o tonă de peşte. Asta înseamnă un total de 20.000 de tone de peşte, în condiţiile în care producţia României este 12.000 de tone. Două treimi din ceea ce trebuia să producem noi pleacă cu aceste păsări. Sunt pagube foarte mari”, a spus Platon.
El a adăugat că problema cormoranilor nu este numai o problemă românească, ci una cu care se confruntă şi fermierii piscicoli din ţările ECE, doar că în România este protecţie totală.
„Mai afectaţi sunt cei care fac creşterea crapului în heleşteu, în Germania, Polonia, Ungaria, România şi Cehia, chiar şi în Franţa. Problema românească este că noi suntem singura ţară din UE care nu am dat derogare pentru împuşcarea unui număr de cormorani. La noi este protecţie totală. Noi suntem de acord să susţinem diversitatea pentru interesul public, dar cineva trebuie să ne plătească pentru că nu putem merge la nesfârsit. Importanţa biodiversităţii pentru societate trebuie să fie recunoscută de societate şi finanţată de către societate, nu de către fermierii piscicoli. Noi suntem asimilaţi în mod eronat cumva cu pescuitul, deşi ar trebui să fim cumva în zootehnie, noi facem practic o creştere a animalelor. În agricultură, de exemplu, ei primesc o subvenţie de 250 de euro pe hectar ca să lase o zecime din producţie nerecoltată pentru hrana păsărilor, pentru gâsca cu gât roşu, iar noi pierdem anual două treimi din producţie şi nu suntem băgaţi în seamă. Domnul Petre Daea cred că este primul care ne-a înţeles durerea şi iată că a făcut o ştire ca să se poată vorbi de cormorani. Vrem o compensaţie la suprafaţă. S-au încercat finanţări din fonduri europene din cele de la Agricultură, de la investiţii, dar din punctul meu de vedere ar trebui să fie din cele de la Mediu pentru că este un servciu de mediu”, a mai spus şeful asociaţiei fermierilor piscicoli.
În opinia sa, Romania are capacitate din acvacultură de 50.000 de tone, dar produce numai 10.000 – 12.000 de tone şi importă 110.000 tone de peşte congelat,”în loc să mâncăm peşte proaspăt”.
„Soluţia pe care am propus-o noi este un sistem de compensaţie coroborat cu un plan de management al populaţiei de cormorani. Inclusiv directiva europeană „Păsări” spune că ar trebuie protejate păsările până la un nivel care să le asigure lor perpetuarea speciei, dar să se ţină cont şi de condiţiile economice, sociale şi culturale ale locuitorilor. În Germania, de exemplu, se compensează 1.000 de euro/ha, dar la acest nivel fermierul nu mai face tehnologie. El populează şi aşteaptă să vină cormoranul să mănânce. Ori aşa se pierde meseria. Noi vrem să se compenseze o parte din pierderi şi un plan de management pentru cormorani. Să fie un echilibru şi să ţinem fermierilor preocuparea pentru această meserie. Peştele, din păcate, este singurul animal din zootehnie care nu a primit subvenţie niciodată”, a adăugat şeful asociaţiei.