Jean-Yves Gauchet, veterinar la Toulouse, care a introdus în Franţa ‘terapia torsului’, susţine că acest tip de zgomot continuu produs de pisici ‘linişteşte’ şi acţionează ca ‘un medicament fără efecte secundare’. ‘Când organismul luptă împotriva unor situaţii delicate, cum ar fi stresul, torsul pisicii emite vibraţii sonore liniştitoare şi binefăcătoare, cam ca muzica’, spune el.
Pisica seamănă cu un violoncel a cărui muzică se amplifică în funcţie de mărimea toracică, precum o cutie de rezonanţă. Torsul vine din laringe, iar vibraţiile sale sunt un semn de liniştire între pisici. ‘Este primul semnal pe care mama îl trimite puiului, apel de recunoştinţă şi calm care funcţionează şi în relaţia cu omul’, afirmă veterinarul.
Omul percepe torsul pisicii cu ajutorul timpanului, dar nu numai. ‘Frecvenţele joase, între 20 şi 50 hertzi, ale torsului sunt percepute de timpan, dar şi de corpusculii lui Pacini, terminaţii nervoase aflate aproape de suprafaţa pielii. La creierul uman se transmit atunci gânduri pozitive şi de stare bună‘, precizează el.
Avantajele de a avea în casă o pisică nu se limitează la tors. ‘Pisica este un copil etern: îi place să fie alintată şi nu cere decât să te joci din când în când cu ea. Umple astfel o lipsă de afecţiune pentru cei care nu au copii’, mai spune veterinarul francez.
În casele de bătrâni unde se acceptă animale, pisicile le fac bine celor care stau acolo. ‘Unul din clienţii noştri suferă de tulburări de comportament şi numai prezenţa pisicii sale îl calmează şi îl ajută să adoarmă‘, spune Bruno Hardy, asistent la o casă pentru vârstnici.
Ziarista Veronique Aiache a consacrat o carte ‘terapiei prin tors’. ‘Este un puternic antistres, element de reglare a tensiunii arteriale, de ameliorare a capacităţii imunitare şi de susţinere psiho-motorie’, arată ea, referindu-se la rezultatele unui studiu desfăşurat în anii 1950 de medici americani.
‘La o fractură egală, pisica se reface de trei ori mai repede decât orice alt animal. Vibraţiile emise prin tors au fost de altfel reproduse de kineto-terapeuţi pentru a grăbi cicatrizarea osoasă’, declară ea AFP.
În Japonia există chiar ‘baruri cu pisici’, unde clienţii vin să se destindă după orele de serviciu, bând ceai şi mângâind animalele.
Complicitatea dintre om şi pisică are rădăcini în activităţile agricole, când, acum mii de ani, felinele alungau dăunătorii. Jean-Denis Vigne, arheolog, a descoperit, în timpul săpăturilor efectuate în Cipru în 2005, cele mai vechi urme ale asocierii dintre om şi pisică, ‘în sens afectiv’. ‘Mormântul unui om lângă care se află scheletul unei pisici, datând din anii 8.500 î.e.n., demonstrează legătura dintre cei doi în viaţă şi moarte’, consideră el.