Plângerea depusă de Cristian Ghinea, respinsă de DNA. E obligat să plătească 500 de lei

Joi, procurorul șef al DNA, Marius Voineag, a respins, ca inadmisibilă, plângerea depusă la DNA pe 14 decembrie 2023 de către Cristian Ghinea, fostul ministru USR al Fondurilor Europene, în dosarul achiziţiei de BMW-uri de către Ministerul Afacerilor Interne.

Dosarul achiziţiei pentru MAI de BMW-uri de la firma distribuitoare controlată de Michael Schmidt, un prieten al preşedintelui Klaus Iohannis, a fost clasat pe 16 octombrie 2023 de către procurorul şef adjunct al DNA, Paul Dumitriu.

Motivul DNA pentru respingerea plângerii lui Cristian Ghinea

Marius Voineag a expus, în ordonanța de respingerii a plângerii lui Ghinea, criticile aduse la liderul USR pe ordonanța de clasare a dosarului, arată cum s-a constituit dosarul pe o sesizare din oficiu a procurorilor la data de 29 septembrie 2022, traseul acestuia, şi susţine că, potrivit CPP, „împotriva măsurilor luate sau a actelor efectuate de procuror ori efectuate pe baza dispoziţiilor date de către acesta poate face plângere orice persoană, dacă prin aceasta s-a adus o vătămare intereselor sale legitime”.

Citește și Iohannis a promulgat legea acordării unui sprijin prin cardul de energie. 750 de lei pe locuință sau gospodărie vulnerabilă în 2024

Alte articole

Primarul oraşului Sinaia, Vlad Oprea, vizat de percheziţii DNA. Bolojan: Instituţiile statului îşi fac datoria şi fiecare cetăţean trebuie să răspundă pentru ceea ce face

VIDEO Cristian Ghinea îl numea pe Nicușor Dan „Mesia din debara”, în trecut, acuzându-l că are apucături dictatoriale: „Nu vorbește cu nimeni, nu dă telefoane, nu răspunde la telefoane”

„De asemenea, în privinţa soluţiilor de clasare, alineatul 4 al art. 336 C.p.p. stabileşte că termenul în care se poate face plângere este de 20 de zile de la comunicarea copiei actului prin care s-a dispus soluţia”, a explicat Voineag.

„Atât în practica judiciară (cu titlu exemplificativ, a se vedea deciziile nr. 889/20.06.2011 şi nr. 107/08.03.2019 ale I.C.C.J. — Secţia Penală), cât şi în literatura de specialitate s-a statuat în mod constant faptul că legitimarea procesuală necesară titularului plângerii în această materie impune existenţa unui interes particularizat concret, actual şi determinat, susceptibil de a fi fost vătămat prin măsura sau actul emis de procuror în cursul urmăririi penale ori la finalizarea acesteia.

În principiu, producerea vătămării poate fi invocată legitim de către părţile şi subiecţii procesuali principali în cazul în care actul/măsura se referă în mod direct la aceştia.

Cu titlu particular, chiar dacă nu se realizează o asemenea consecinţă expresă şi directă, actul/măsura poate produce efecte asupra drepturilor sau intereselor unei persoane distincte de cele enumerate mai sus, însă numai în situaţia generării unor situaţii juridice în care aceasta este implicată.

Or, în privinţa titularului plângerii examinate nu este incidentă niciuna dintre alternativele anterior menţionate, de natură a justifica rezonabil existenţa unei vătămări a intereselor sale legitime, astfel că plângerea este inadmisibilă”, susţine procurorul şef al DNA în ordonanţa de respingere, invocând în expunere inclusiv decizia 610 din 28 septembrie 2017 a CCR.

Ținând cont că ordonața de clasare a fost emisă la 16.10.2023, precum şi că plângerea de faţă a fost formulată de către petiţionar la 14.12.2023, se impune a constata că demersul acestuia este tardiv, cu depăşirea termenului de 20 de zile prevăzut în art. 336 alin. 4 C.p.p., se mai arată în document.

Citește și Sebastian Burduja își laudă echipa de la Ministerul Energiei la final de an: „E ultima zi lucrătoare a anului. E trecut de ora 21.30, dar echipa este aici”

Șeful DNA a spus că criticile făcute pe fond în respingerea plângerii lui Ghinea sunt neîntemeiate.

„Infracţiunea prevăzută in art. 181alin. 1 din Legea nr. 78/2000, fiind o infracţiune de rezultat, impune ca subiectul activ să fi urmărit prin acţiunea ilicită (circumscrisă folosirii sau prezentării de documente ori declaraţii inexacte sau incomplete) obţinerea pe nedrept sau reţinerea pe nedrept de fonduri ori active din bugetul Uniunii Europene, un asemenea scop a1 activităţi desfăşurate fiind esenţial şi în cazul comiterii faptei penale in forma tentativei, incriminate conform art. 18‘ din aceeaşi lege.

Iniţial, în cauză a fost începută urmărirea penală in rem prin ordonanţa din 04.10.2022 cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 18′ alin. 1 şi 3 din Legea nr. 78/2000, procurorul de caz fundamentându-şi măsura, cu precădere, pe materialele apărute la acea vreme în mass-media în legătură cu împrejurările achiziţiei aflate în discuţie, care centrau subiectul pe existenţa unor date şi indicii de natură a prefigura o presupusă fraudă a bugetului Uniunii Europene.

Ulterior, ca urmare a actelor de urmărire penală efectuate în raport cu obiectul cauzei, prin ordonanţa din 12.09.2023 s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei cercetate din infracţiunea anterior menţionată în infracţiunea prevăzută de art. 297 alin. 1 C.p. rap la art. 13′ din Legea nr. 78/2000.

Procurorul de caz a avut în vedere că, în esenţă, resursele financiare utilizate până în acel moment în derularea proiectului proveneau din bugetul de stat, astfel că analiza legalităţii derulării procedurii de achiziţie publică se impunea a fi realizată din perspectiva modalităţii în care funcţionarii publici implicaţi si-au îndeplinit atribuţiile de serviciu.

Prin soluţia de clasare adoptată în cauză, procurorul a reţinut că din actele de urmărire penală efectuate nu au rezultat indicii temeinice care să confirme săvârşirea vreunei fapte de natură penală în legătură cu procedura de achiziţie publică cercetată, desfăşurarea acesteia realizându-se cu respectarea cerinţelor impuse de legislaţia specifică.

Totodată, referitor la abaterea constatată de către Direcţia Generală Organism Intermediar pentru Transport din cadrul Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii, constând în încălcarea prevederilor pct. 11 lit. A din Anexa nr. 2 la Hotărârea nr. 519/2014 (utilizarea unor specificaţii tehnice care nu sunt discriminatorii, dar care ar restricţiona accesul unor operatori), în cuprinsul aceleiaşi ordonanţe de clasare s-a argumentat corect că neregularitatea în cauză reprezintă un aspect de natură administrativă, susceptibilă de referitoare prin eventuale remedii administrativ- jurisdicţionale, dar irelevante din perspectiva ilicitului penal sub aspectul căruia s-a efectuat urmărirea penală.

Prin argumentarea utilizată, procurorul de caz a achiesat la considerentele deciziei nr. 405/2016 a Curţii Constituţionale, dând consideraţie adecvată principiului potrivit căruia incriminarea unei fapte ca infracţiune trebuie să intervină ca ultim resort în protejarea unei valori sociale, ghidându-se după principiul ”ultima ratio”.

În acest sens, Curtea Constituţională a reţinut că nu este suficient să se constate că faptele incriminate aduc atingere valorii sociale ocrotite, ci această atingere trebuie să prezinte un anumit grad de intensitate, de gravitate, care să justifice sancţiunea penală”, arată Voineag, invocând şi aici o decizie a ÎCCJ din 7 decembrie 2018 şi decizia 405 din 2006 a Curţii Constituţionale.