Oamenii de ştiinţă spun chiar că plantele se conversează între ele, în mod constant.
Cercetătorii de la Universitatea Bristol au folosit difuzoare puternice pentru a asculta „convorbirile” porumbului şi au auzit o grămadă de „clicuri” venind de la rădăcini.
Rădăcinile porumbului au fost puse în apă şi li s-a oferit un zgomot continuu, la o frecvenţă similară cu cea a clicurilor lor. Experţii au descoperit că plantele creşteau către zona din care venea zgomotul.
Cercetătorii spun că aceasta este prima dovadă că plantele au propriul lor limbaj, pe care noi nu îl putem auzi. Ei sunt de părere că sunetele şi vibraţiile au un rol important în viaţa unei plante.
„Acest clicuri foarte zgomotoase ar putea fi un canal de comunicare între rădăcini”, spune Daniel Robert, profesor de biologie la Universitatea din Bristol.
Autorul studiului, Monica Gagliano, de la Universitatea Western Australia, spune că este normal ca plantele să producă şi să răspundă la sunete şi vibraţii, întrucât astfel li se oferă informaţii despre mediul încojurător.
Undele de sunet călătoresc uşor prin sol, iar Gagliano sugerează că ar putea fi un mod de a repera ameninţările precum seceta, de la plantele îndepărtate.