Potrivit Legii 225, în vigoare de la sfârşitul anului trecut, utilizatorii serviciilor de utilităţi publice sunt obligaţi să achite facturile în 15 zile, termen care curge de la data emiterii facturilor, şi nu de la data primirii facturilor, iar Avocatul Poporului arată că prevederea are un caracter excesiv, termenul instituit fiind unul incert, care depinde de factori subiectivi imprevizibili (de exemplu, operativitatea funcţionării serviciilor de comunicare prin poştă).
„Poate că scopul unei asemenea modificări legislative este oferirea pentru furnizorii de servicii a unei modalităţi mai eficiente de valorificare a creanţelor, însă o asemenea soluţie nu instituie nicio garanţie pentru utilizatorii serviciilor de utilităţi publice. (…) Având în vedere că factura constituie, în actuala reglementare, titlu executoriu, este necesară asigurarea unui just echilibru între drepturile patrimoniale ale furnizorilor şi cele ale utilizatorilor de servicii publice, care pot suferi vătămări ca urmare a aplicării acestor dispoziţii inechitabile. Prin urmare, trebuie gasită o soluţie legislativă care să permită şi să garanteze exprimarea intereselor tuturor părţilor, asigurarea accesului liber la justiţie şi exercitarea dreptului la apărare”, arată Avocatul Poporului în sesizarea transmisă Curţii Constituţionale.
Avocatul Poporului menţionează că utilizatorii serviciilor publice se pot afla în situaţia de a primi factura după împlinirea termenului de scadenţă de 15 zile, termen care curge de la emitere şi apreciază că soluţia legislativă adoptată este „lipsită de garanţii” în ceea ce îl priveşte pe utilizator.
De asemenea, noua reglementare nu cuprinde nicio normă care să stabilească posibilitatea utilizatorului obligat să plătească o factură pe care o primeşte după împlinirea termenului de scadenţă de a-şi exprima opinia, de a formula vreo apărare, de a proba buna sa credinţă şi faptul că se găseşte în situaţia de a plăti penalităţi pentru o întârziere care nu-i este nicidecum imputabilă, mai spune Avocatul Poporului.
„Totodată, dispoziţiile legale criticate aduc atingere dreptului de acces liber la justiţie al utilizatorului, în contextul în care momentul de la care începe să curgă termenul de scadenţă pentru plata facturii îl reprezintă data emiterii, incertitudinea momentului primirii facturii de către destinatar constituind un obstacol în exercitarea dreptului de acces la instanţă. Momentul de la care legiuitorul stabileşte curgerea termenului de scadenţă nu este unul rezonabil, depăşind cadrul constituţional referitor la asigurarea accesului la justiţie. Or, prin efectul dispoziţiilor criticate, se produce un dezechilibru în defavoarea utilizatorului de servicii publice, în sensul că acesta trebuie să suporte sancţiunea unor penalităţi ori chiar consecinţele patrimoniale ale titlului executoriu, fără a avea măcar posibilitatea de a formula apărări înainte de producerea acestor consecinţe juridice”, se mai arată în sesizarea trimisă Curţii Constituţionale.