PNL şi USR au sesizat la CCR legea privind evaziunea fiscală

Potrivit sesizării la CCR transmise joi de PNL, prin modificările aduse legii se creează un cadru juridic „privilegiat” în cazul persoanelor care săvârşesc infracţiuni de evaziune fiscală, „de natură a încuraja astfel de fapte antisociale şi nu de a descuraja evaziunea fiscală, respectiv prejudicierea statului şi, implicit, a contribuabililor”.

PNL şi USR susţin că „reglementarea confuză adoptată oferă posibilitatea făptuitorului de a interpreta legea, în sensul a patru posibile cazuri de evaziune fiscală descoperite, în care beneficiază de clemenţă prin înlăturarea cercetării penale/judecătoreşti. În acest mod este înlăturată pedeapsa pentru acest tip de fapte penale de o gravitate aparte şi echivalentă cu cea a altor tipuri de infracţiuni în care nu este aplicat acelaşi regim juridic”, mai precizează semnatarii.

Astfel, semnatarii mai susţin că modificările aduse acestei legi încalcă art 1 alin. (3) din Constituţie privind statul de drept, în componentele sale referitoare la apărarea ordinii publice şi a siguranţei publice, prin crearea unei stări de pericol pentru o serie de valori constituţionale.

„Raportat la cauza de faţă, apreciem că Legea pentru modificarea şi completarea art. 10 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale (…), prin soluţiile legislative propuse, înlătură efectul disuasiv al pedepselor şi, prin aceasta, aduce atingere rolului de prevenţie generală ataşat normelor de de incriminare cuprinse la art. 8 şi 9 din Legea nr. 241/2005, în condiţiile în care infracţiunile de evaziune fiscală au un pericol social foarte ridicat, întrucât privesc relaţiile sociale referitoare la circuitul financiar şi fiscal şi protejarea bugetului general consolidat, în vederea asigurării resurselor necesare statului pentru îndeplinirea funcţiilor sale”, precizează semnatarii sesizării.

Alte articole

Avocatul Poporului a contestat legea pensiilor militare, adoptată recent în Parlament, la Curtea Constituțională

Diana Șoșoacă, ceartă la telefon cu Marcel Ciolacu. Liderul PSD a corijat-o: „Dumneavoastră ați avut o ieșire antisemită”

Aceştia consideră că reglementarea va duce la încurajarea săvârşirii infracţiunilor de evaziune fiscală, în condiţiile în care făptuitorul aflat la prima abatere, indiferent de cuantumul prejudiciului produs, ori nu va fi sancţionat în niciun fel sau va fi condamnat doar la achitarea amenzii penale sau va beneficia de suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

Semnatarii au enumerat mai multe prevederi care încalcă normele de tehnică legislativă.

„Raportat la prezenta cauză, învederăm că reglementarea se află în contradicţie cu numeroase dintre dispoziţiile Codului penal şi ale Codului de procedură penală”, precizează aceştia.

„Art. unic pct. I din Lege, referitor la 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, este în contradicţie cu dispoziţiile art. 318 alin. (1) din Codul de procedură penală, potrivit cărora „în cazul infracţiunilor pentru care legea prevede pedeapsa amenzii sau pedeapsa închisorii de cel mult 7 ani, procurorul poate renunţa la urmărirea penală când constată că nu există un interes public în urmărirea faptei”, întrucât pedeapsa prevăzută de lege în cazul infracţiunilor prevăzute la art. 8 şi 9 din Legea nr. 241/2005 prevăd limite ale pedepselor mai mari decât maximul special prevăzut de art. 318 C. proc. pen. drept condiţie pentru a se renunţa la urmărirea penală. La art. unic pct. 2 din Lege, dispoziţiile referitoare la 10 alin. (11) din Legea nr. 241/2005 contravin principiului nulla poena sine lege, întrucât normele de incriminare cuprinse la art. 8 şi 9 prevăd exclusiv drept sancţiune pedeapsa închisorii. La art. unic pct. 2, dispoziţiile referitoare la art. 10 alin. (12) din Legea nr. 241/2005 contravin art. 91 alin. (1) lit. a) din Codul penal, potrivit căruia „instanţa poate dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere dacă sunt întrunite următoarele condiţii: a) pedeapsa aplicată, inclusiv în caz de concurs de infracţiuni, este închisoarea de cel mult 3 ani”, întrucât obligă instanţa să aplice suspendarea executării sub supraveghere chiar dacă cuantumul pedepsei, stabilit potrivit limitelor de pedeapsă prevăzute la art. 8 şi 9 din Legea nr. 241/2005, este mai mare de 3 ani”, se menţionează în document.

Semnatarii apreciază că necorelarea dispoziţiilor legii cu dispoziţiile Codului penal şi ale Codului de procedură penală „este de natură să genereze confuzii, incertitudine şi dificultăţi în ceea ce priveşte interpretarea şi aplicarea acestuia”.

Conform celor două partide, dispoziţiile art. unic. pct. 1 şi 2 referitoare la art. 10 alin. (1) şi (11) din Legea nr. 241/2005 contravin principiului egalităţii în faţa legii, consacrat la art. 16 din Constituţie.

„În concret, reglementarea creează premisele existenţei unui tratament distinct aplicat inculpaţilor cercetaţi pentru aceleaşi infracţiuni, care se încadrează în ipoteza normei în funcţie faza procesuală în care se află. Astfel, dacă la momentul intrării în vigoare a prezentei legi, procesul penal a depăşit primul termen de judecată, inculpatul nu va putea beneficia de renunţarea la urmărirea penală, iar dacă procesul a depăşit etapa cercetării judecătoreşti, nu va mai beneficia de acordarea amenzii penale, potrivit art. 10 alin. (11), fiind discriminat în raport cu cei care se află în faza de urmărire penală, respectiv în etapa cercetării judecătoreşti, cu toate că ambele categorii se află în aceeaşi situaţie juridică fiind cercetaţi pentru infracţiuni de prejudiciu identice, comise în aceeaşi perioadă”, se menţionează în textul citat.

De asemenea, reprezentanţii PNL şi USR subliniază că instituirea unui regim juridic aplicabil exclusiv persoanelor care comit infracţiuni de evaziune fiscală, prin derogare de la regimul de drept comun stabilit de Codul penal şi Codul de procedură penală, are natura unui privilegiu.

Dispoziţiile art. unic pct. 1 şi 2 din Lege referitoare la art. 10 alin. (1)-(12) din Legea nr. 241/2005 încalcă principiul independenţei judecătorilor, prin eliminarea dreptului acestora de a realiza o veritabilă individualizare judiciară a pedepsei, în raport de circumstanţele concrete ale cauzei, privitoare la faptă şi la făptuitor, mai consideră PNL şi USR.

„Raportat la prezenta cauză, învederăm că, potrivit art. 10 alin. (1) [art. unic pct. 1 din Lege], în cazul îndeplinirii condiţiilor prevăzute de normă, respectiv acoperirea integrală a prejudiciului produs prin comiterea faptei, majorat cu 20% din baza de calcul, la care se adaugă dobânzile şi penalităţile, până la primul termen de judecată, soluţia renunţării la urmărirea penală este obligatorie, indiferent de cuantumul prejudiciului sau de alte circumstanţe ale cauzei”, mai susţin aceştia.

PNL şi USR apreciază că „similar, potrivit art. 10 alin. (11) [art. unic pct. 2 din Lege], în cazul acoperirii prejudiciului produs prin comiterea faptei, majorat cu 20% din baza de calcul, la care se adaugă dobânzile şi penalităţile, în cursul judecăţii, până la terminarea cercetării judecătoreşti, judecătorul este obligat să condamne inculpatul la pedeapsa amenzii penale, iar, potrivit art. 10 alin. (12) [art. unic pct. 2 din Lege], luarea angajamentul de a acoperi această sumă în termen de 1 an de la pronunţarea sentinţei obligă instanţa la dispunerea suspendării executării sub supraveghere, indiferent de cuantumul prejudiciului sau de alte circumstanţe privitoare la faptă sau la făptuitor”.