Poliţista Victorina a părăsit Italia și a deschis o afacere cu prăjituri în Oaş. Fuga în Italia, experienţa cutremurătoare pe care nu o va uita niciodată: „Era exact ca în război”

Azi, Victorina are 39 de ani şi un succes la care nu a visat niciodată. Victorina s-a născut în raionul Ştefan Vodă, dintr-o mamă moldoveancă şi un tată rus. A făcut şcoala de poliţie din Republica Moldova, apoi armata, iar după moartea tatălui său, pentru că nu a putut să îşi continue studiile, a hotărât să plece la muncă în Italia. Drumul până la destinaţie a fost o adevărată aventură. A plecat doar cu o plasă de haine la ea, a mers pe jos timp de 30 de zile ghidată fiind de o călăuză căreia i-a plătit 4000 de dolari.

„Cum am trecut vămile numai Dumnezeu ştie, eu eram printre cei mai tineri, luată la întrebări, dar noroc că aveam cu mine actele de la şcoală, aveam livretul de student şi dovedeam că plec într-o vacanţă în Croaţia, pe o bursă de Bravo Student. Adevărul e că din Croaţia până în Italia am mers pe jos, până în Trieste. La Trieste am ajuns la un pârâu de munte şi nu ne puteam sătura de apă, n-o să uit niciodată. Mâncare nu am avut, când se însera intram prin curţile oamenilor pe plantaţii să mâncăm măcar ceva struguri. […] Am mers vreo 30 de zile„, povesteşte Victorina pentru Agerpres

Experienţa pe care nu o va uita niciodată: „Era exact ca în război”

Călătoria pe jos din Croaţia până în Italia a fost o experienţă pe care nu o va uita niciodată. Victorina făcea parte dintr-un grup condus de o călăuză. Una dintre femeile din grup şi-a pierdut viaţa şi a fost părăsită acolo unde a murit.

„Nu pot să uit niciodată: a rămas acolo o femeie moartă. Eram 18 cu călăuza. Nu ştiu dacă au mai găsit-o vreodată. Era noapte, a zis călăuza s-o lăsăm acolo. Vă daţi seama: e noapte, mergi pe munte, tu nu vezi nimic, la un moment dat am auzit ‘bum’. Era înaintea mea, cu mâinile mele i-am luat capul, n-am văzut şi am simţit cum mi-a curs pe coate ceva fierbinte. Am zis: „Doamna Olga, doamna Olga!”. Am zis: „Asta e moartă!”. Şi am strigat la călăuză. Ne duceau câte cinci, apoi iar o călăuză şi tot aşa. A zis: ‘Ce să-i fac?’. Avea vreo 80 de kile, nu aveam ce să-i fac. A zis că se întorc ei şi rezolvă problema… Era exact ca în război. Când treceam căile ferate sau tunelurile, trebuia să ascultăm cu urechea pe şine să vedem dacă vine trenul. Am ajuns în Trieste şi pe cei care nu au ascultat regulamentul i-au deportat„, îşi aminteşte Victorina.

Citeste si Factură de infarct pentru un român stabilit în Italia! Tânărul ar fi trebuit să plătească 40.000 de euro la lumină

Odată ajunşi în Italia, fiecare membru al grupului a primit instrucţiuni să se piardă de restul grupului pentru a nu atrage atenţia poliţiştilor. Grupul a fost, astfel, destructurat.

„La un moment dat, era un singur autobuz, care urca şi nu trebuia să îl iei pe o parte, ci pe cealaltă. Cei care n-au executat au fost luaţi în faţa noastră. Când am ajuns într-o gară, trebuia să luăm un tren de la Trieste până la Mestre, de la Mestre trebuia să luăm un tren până la Roma, unde mă aştepta cineva pe mine. Când am ajuns în gară, mi-am cumpărat un ziar franţuzesc, să par turist. Am ajuns la Roma, la un verişor de-al meu, nu aveam telefon, nu aveam nimic, m-a aşteptat toată ziua. Ei erau în azil politic şi trăiau într-o cazarmă, doar bărbaţi„, mai spune ea.

Angajată la o familie de mafioţi

Acolo şi-a găsit de lucru ca îngrijitoare la o familie de medici în vârstă, dar în locul unei ucrainence care plecase în vacanţă. Pentru că nu avea copii, familia respectivă îi lăsase averea ucrainencei, dar ulterior a prins drag de Victorina, iar ucraineanca era în pericol să rămână fără moştenire. În momentul în care s-a întors în casa medicilor, pentru Victorina au început problemele.

„Când s-a întors şi a văzut, a zis: ‘Tu, în noaptea asta, dacă nu pleci, eu te dau pe mâna la albanezi şi o să lucrezi la stradă’. Mi-am luat punguţa cu hăinuţe şi am ieşit într-un parc. S-au adunat oameni în jurul meu şi mi-a zis cineva: ‘Eu ştiu de lucru pentru tine – curăţenie la un hotel’. Neavând documente, neavând nimic, n-am ştiut cine e şi unde mă duce. Era poliţia acolo şi i-am zis să îmi dea buletinul să merg la domnii poliţişti. Fiind poliţistă, m-am gândit cum să fiu acoperită. Într-o lună am învăţat italiană, moşul la care am stat nu m-a lăsat în pace până când n-am ştiut să vorbesc. Le-am zis poliţiştilor: ‘Dacă eu, într-o oră, nu mă întorc, persoana asta m-a luat pe mine. Dacă nu mă întorc, vă rog frumos să mă căutaţi’. I-a zis poliţistul bărbatului: ‘Dacă n-o aduci într-o oră, trimitem patrula după tine’. Aşa curaj să ai? Fără documente să te apropii de poliţist? Nu m-am temut„, adaugă Victorina.

Citeste si Câți bani câștigă o femeie de serviciu în Italia pe lună. Salariul pentru care româncele sunt nevoite să stea departe de casă

Odată ajunsă la hotel, tânăra i-a promis proprietarului că face orice doar să nu ajungă să doarmă pe stradă. Cu timpul, a aflat că proprietarii hotelului sunt mafioţi.

„I-am zis că ştiu să fac de toate, să mă ia în probă. Mi-a zis: ‘Ce ştii tu să faci? Că eşti cât o păpuşă’. Le-am zis să mă ia în probă o lună şi dacă nu le place, să nu-mi plătească niciun euro. M-au luat de curiozitate, să vadă dacă e chiar aşa. Dar eu eram obligată să spun, pentru că nu aveam nici ce mânca, nici unde dormi. Eram cu plăsuca în mână, nu aveam nimic altceva„, continuă ea, conform Agerpres.

Ea a început să lucreze în bucătărie la pizzeria mafioţilor, unde a prins un pic de experienţă, iar pe urmă şi-a găsit de lucru la un restaurant din Mestre unde a muncit patru ani, după care a muncit într-o patiserie iar ulterior a ajuns la un restaurant din Veneţia, unde a fost bine plătită şi unde a rămas ultimii şapte ani. Acolo, după ani de muncă, a devenit şefă în bucătărie, având 40 de persoane în subordine.

Citeşte mai departe pe www.agerpres.ro