În 1926, cei 512 de locuitori ai satului din Siberia Orientală, Oimiakon, au experimentat temperaturi extreme record, de minus 71,2 grade Celsius, în data de 6 ianuarie a anului respectiv, nemaicunoscute până atunci. De obicei, în regiune, pe timp de iarnă, temperaturile erau în medie de aproximativ minus 15,5 de grade Celsius.
Cu toate acestea, locuitorii acestei regiuni se obişnuiseră cu astfel de valori extreme.
Citeşte şi Vortexul polar a slăbit. Temperaturi stratosferice mai mari cu 40 de grade Siberia
În această perioadă foarte rece şi lungă a anului, localnicii nu aveau la dispoziţie destulă hrană din cauza solului îngheţat, care nu putea produce nimic, iar locuitorii satului erau nevoiţi să cumpere anumite alimente „din importuri”, şi acelea greu de procurat.
Cât priveşte comfortul termic pe timp de iarnă al acestei comunităţi, localnicii nu puteau să beneficieze de astfel de facilităţi. Cei mai norocoşi dintre ei se încălzeau precar cu cărbuni şi lemne de foc.
De asemenea, din cauza acestor condiţii, copii erau privaţi de a merge regulat la şcoală până nu începea dezgheţul, aşteptând până în luna iulie, în care temperaturile se ridică, în medie, la 14,9 grade Celsius.