Pompierii care au acţionat la COLECTIV. „Uşa era blocată de cadavre, o grămadă de corpuri unul peste celălalt”

Echipajele de la unitatea de pompieri din Bulevardul Pieptănari au fost primele care au ajuns la clubul Colectiv în seara tragediei, scrie adevarul.ro. Şi-au pus pe faţă măştile de oxigen şi s-au apucat să-i scoată afară pe toţi cei rămaşi în interiorul halei. Când înăuntru nu mai era decât fumul şi răniţii plecaseră deja spre spitale, pompierii s-au rezemat de ziduri şi au început să plângă.

Citeşte şi STAREA RĂNIŢILOR din Colectiv. Bănicioiu: În spitale mai sunt 133 de răniţi. 12 au fost externaţi

Tocmai terminaseră cea mai grea misiune din viaţa lor. Doi dintre ei, Marian Floarea şi Sorin Arhire, au găsit puterea să şi vorbească. Când li se dă alarma, pompierii au două minute să se echipeze şi să iasă cu autospecialele pe poarta unităţii. De obicei, nu ştiu cât de gravă este situaţia spre care se îndreaptă. Când au ajuns în faţa clădirii în care funcţiona clubul, au văzut oameni arşi alergând în stradă. Sorin Arhire îşi aminteşte: „Învăţat ca la alte incendii, cu câteva victime, am văzut vreo 4-5 care ieşeau cu arsuri şi am crezut că despre ei este vorba, zic să mă opresc să-i ajut. Dar înainte era tot mai rău, tot mai mulţi, tot mai mulţi. Oameni care ardeau hainele pe ei şi care ne implorau să-i ajutăm, să intrăm înăuntru şi să le salvăm prietenii. Uşa era blocată de cadavre, o grămadă de corpuri unul peste celălalt şi a trebuit să le dăm la o parte ca să putem intra”.

Lângă uşa clubului era un băiat pe care l-am văzut mereu la televizor şi care ne-a ajutat foarte mult. Am rămas uimit, el voia să intre după mine înăuntru şi nu avea mască, nu avea nimic. Eu abia făceam faţă cu aparatul de oxigen şi el voia să intre. Sorin Arhire, pompier Pompierii n-au mai avut ce să stingă, pentru că focul nu mai ardea în interiorul clubului.

Alte articole

Despăgubirile în dosarul ”Colectiv”, de peste 60 de milioane de euro, au fost plătite de statul român

Arafat nu a uitat de Colectiv: 15 cluburi au fost închise la sfârşitul anului trecut pentru un număr mai mare de clienţi decât cel permis în incintă. Riscăm să repetăm alte catastrofe

„N-a fost un incendiu normal, cu care ne întâlnim în fiecare zi. Noi am ajuns acolo şi nici nu mai aveam ce să stingem, pentru că acel burete s-a aprins dintr-odată şi a ars cu repeziciune. Nu mai era decât fum şi trupuri întinse pe jos. A fost mai mult o gazare, pentru că buretele a ars şi a emanat acel fum toxic, iar tot ce era înăuntru rămăsese intact, inclusiv mesele şi scaunele din lemn. Fumul era atât de toxic încât făceai doi paşi înăuntru şi nu mai puteai respira. Fără aparat de oxigen nu se putea pătrunde”, spune Marian Floarea.

Citeşte şi Incendiu Colectiv. Zeci de victime sunt audiate în spitale de procurorii de la Parchetul General

„Oamenii ăia n-au avut nicio şansă”

E greu să le pui întrebări unor oameni care au intrat într-o hală inundată de fum şi au scos afară cadavre. Ce poţi să-i întrebi? Ce au simţit în momentul acela? Cei doi pompieri se încurajează unul pe altul şi povestesc ce au trăit. E mai mult o mărturisire între colegi decât un dialog cu un ziarist.

Marian Floarea: „Când am intrat înăuntru, era o linişte desăvârşită. Nici noi nu prea puteam comunica unii cu alţii pentru că aveam măştile pe figură… Se auzeau doar telefoanele lor sunând încontinuu, răspândite pe jos şi luminând în întuneric. Nu era vizibilitate deloc, noi am folosit nişte lanterne din dotare şi pe pipăite. Mers pe coate şi pipăit: «Aici e cineva, aici e cineva». Am intrat în fiecare ungher: din toaletă am scos cinci persoane, din garderobă trei, de lângă bar, de peste tot…”.

Sorin Arhire: „Am ajuns la cei căzuţi înăuntru şi am vrut să-l ridic pe unul dintre ei, dar am rămas cu pielea în mână, cădea pielea de pe ei pur şi simplu. A venit un coleg şi m-a ajutat să-l scot, după care am pierdut evidenţa. Găseam – scoteam, găseam – scoteam. Am ieşit afară când mi s-a lipit aparatul de faţă pentru că nu mai aveam aer. Trei aparate am schimbat. A fost ceva de nedescris”.

Continuarea aici.