„De ce protestează domnul Patapievici? Că nu vreau să-l schimb?”, a declarat primul-ministru Victor Pont, în cadrul unei întâlniri avute, luni, cu directorului Institutului Cultural din Viena, Carmen Bendowski.
„Nu ştiu, Mă vedeţi pe mine cu papion?”, a răspuns directorul ICR Viena făcând referire la manifestaţia „protestatarilor cu papion”, ce urmează să aibă loc luni, de la ora 19, la sediul central al Institutului Cultural Român.
Guvernul a decis, miercuri, prin ordonanţă de urgenţă, că Institutul Cultural Român va trece de sub autoritatea preşedintelui în subordinea Senatului, decizia fiind justificată de premierul Victor Ponta prin faptul că instituţia era „mult prea politizată”. Ordonanţa stabileşte că, în termen de maximum 15 zile, plenul Senatului va numi atât conducerea operativă a Institutului, cât şi membrii Consiliului de conducere.
Conducerea operativă a Institutului va fi asigurată de un preşedinte, cu rang de secretar de stat, ajutat de doi vicepreşedinţi, numiţi şi revocaţi în/din funcţie de plenul Senatului, cu votul majorităţii senatorilor prezenţi, la propunerea Biroului Permanent al Senatului. Mandatul vicepreşedinţilor va fi de patru ani, cu posibilitatea reînnoirii.
Ordonanţa Guvernului stabileşte că funcţia de vicepreşedinte al Institutului este incompatibilă cu cea de membru al unui partid politic, fără însă nicio referire din acest punct de vedere la preşedintele instituţiei. Institutul este condus în prezent de Horia Roman Patapievici, din postura de preşedinte, şi de Tania Radu şi Mircea Mihăieş, din postura de vicepreşedinţi.
Până în prezent, Institutul Cultural Român a funcţionat sub autoritatea preşedintelui României, care este şi preşedintele de onoare al Institutului.
Horia-Roman Patapievici, preşedintele Institutului Cultural Român (ICR), a declarat, joi, că el crede că soarta acestei instituţii este pecetluită odată cu trecerea ei sub autoritatea parlamentară şi alegerea conducerii ei după un algoritm politic, dând ca exemplu funcţionarea CNSAS şi CNA. „Guvernul USL doreşte cu atâta urgenţă să modifice Legea pe care singur a creat-o în 2003, deoarece ştie că legal, în actuala formulă legislativă, nu poate dispune politic de ICR. Or, singura urgenţă care justifică această ordonanţă de urgenţă este setea de subordonare politică cât mai rapidă a tuturor entităţilor care mai sunt încă autonome faţă de puterea USL. Drept urmare, PSD din 2012 anulează soluţiile PSD din 2003, cu argumentul că soluţia din 2003 ar politiza, iar soluţia de acum ar depolitiza. Vede oricine că, oricare ar fi adevarul, PSD a greşit cel puţin o dată. Însă, spre deosebire de 2003, în 2012 dorinţa de a politiza ICR este evidentă. În viziunea ordonanţei de urgenţă, conducerea ICR şi Consiliul de conducere trebuie puse sub autoritatea Biroului permanent al Senatului; or, deciziile Biroului permanent al Senatului nu pot fi decât politice, reflectând echilibrul politic la zi din interiorul Biroului”, se arată într-un comunicat al lui Patapievici
„În acest mod şi ICR va fi adus la politizarea nocivă care paralizează activitatea unor instituţii precum CNSAS, CNA, TVR, care funcţionează exact pe această schemă politică. Prin această Ordonanţă de urgenţă, Guvernul va reuşi distrugerea autonomiei ICR şi aducerea acestuia în impasul endemic de funcţionare pe care societatea românească îl poate constata în cazul unor instituţii precum CNSAS ori TVR”, susţine preşedintele ICR.
Un protest spontan pentru susținerea Institutului Cultural Român şi împotriva ordonanţei Guvernului a avut loc, sâmbătă seara, pe strada Arthur Verona din Bucureşti. Pe de altă parte, la inițiativa Asociației Române pentru Cultură, Educație și Normalitate, susținătorii Institutului Cultural Român și protestatarii de pe strada Arthur Verona au anunat că se vor organiza în „Mișcarea Papioanelor”.
Astfel, protestatarii cu papion se vor întâlni luni, între orele 19:00 – 19:30, pe trotuarul din fața sediului Institutului Cultural Român din Bucureşti, cerând retragerea ordonanţei de urgenţă, respectarea mandatului actualei conduceri ICR (până în ianuarie 2013), menținerea unei conduceri a Institutului Cultural Român din rândul intelectualilor, promovarea și finanțarea proiectelor pe criterii de profesionalism și fără intervenții și decizii politice, respectarea oamenilor de cultură în spațiul public românesc.