Perioada interbelică a oferit româncelor cel mai abrupt salt de la statutul de femeie de casă la cel de doamnă de societate, cu toate privilegiile pe care acest fel de emancipare le aduce: pantaloni, părul tuns, posibilitatea de a face sport alături de bărbaţi ori de a se plimba cu bicicleta. Aşa era atunci. Iar ziarele şi revistele ţineau o neobosită cronică a acestor schimbări, cu toate dilemele pe care le aducea, scrie historia.ro.
„Femeile, la rându-ne, să nu uite că rolul lor principal şi covârşitor rămâne tot acela de stăpână a căminului, de îndrumătoare a copiilor, care vor forma generaţia nouă a acelora ce trebuie să poarte înainte făclia progresului în domeniul ştiinţific, dar şi în cel moral, mai ales în cel moral„, scria, la 4 ianuarie 1930, în ziarul „Universul”, Aura Sachelarie, nepoata lui Nicolae Rădescu, ultimul prim-ministru liber al României antedecembriste. Aşa arătau primii paşi sfioşi ai femeii către modernitate, recunoaşte chiar autoarea articolului „Energia femeilor”. „Este femeia o fiinţă plăpândă, care nu poate face sforţări de energie? Ca să se poată răspunde, să ne gândim la ţăranca noastră, care munceşte alături de bărbat„, explica Aura Sachelarie.
Dar, pe lângă imaginea femeii emancipate, conştiente de noul său rol social, presa interbelică înfăţişa şi articole dedicate femeii gingaşe, sensibile, pure, delicate, preocupate de modă şi gastronomie, de decoraţiuni interioare ori de arta de a stăpâni codul bunelor maniere. Revista „Domniţa”, de pildă, dezbătea în paginile ei probleme legate de imaginea femeii frumoase şi era la curent cu ultimele progrese, oferind ştiri despre concursurile de frumuseţe. De altfel, „Mariana”, „Revista scriitoarei închinată talentului feminin”, „Jurnalul femeii” aveau articole precum „Cronica modei”, „Reţete de frumuseţe” ori „Cum să-ţi păstreze femeile bărbatul iubit”.
„Să se înscrie femeile în politică?”, se întrebau jurnaliştii de la „Adevărul” la începutul lui 1930. Răspundeau, printre alţii, Ioan Cantacuzino şi Constantin Argetoianu.
Academicianul Cantacuzino: „Femeia trebuie să se ferească să-şi compromită prestigiul întrebuinţând metodele învechite ale partidelor de la noi. Trebuie să fie o forţă de apropiere, nu de vrajbă şi distrugere”.
Conservatorul Argetoianu: „Socotesc că bărbaţii, când fac politică, fac o prostie. N-aş îndrăzni din politeţă să calific şi actul doamnelor de a se înscrie în politică. Cred că, deocamdată, rolul femeii ar fi mult mai potrivit cu firea ei dacă şi-ar mărgini activitatea la chestiunile de ordin gospodăresc şi economic”.
Marele istoric al românilor, Nicolae Iorga, deplângea însă imaginea nedreaptă a femeii în epocă. „Din ce în ce mai mult, gospodinele noastre de azi nu mai sunt cele de odinioară„, arătau redactorii de la „Neamul Românesc”, ziarul patronat de Iorga, în ianuarie 1940. „Este drept, mirajul oraşelor, cu toată superficialitatea lor lustruită, contribuie permament la vătămătoare interpretări a lucrurilor, la slăbirea calităţilor bune şi la diformarea lor. Înclinările proaste, nezăgăzuite, şi lipsa de îndrumări duc la lâncezeala care se observă în multe din gospodăriile rurale. Iar creşterea copiilor… Dumnezeu cu mila!„, erau categorici aceştia.