De 1 august, este marcată scoaterea Sfintei Cruci de către Biserica Ortodoxă. În această zi, era obiceiul la Constantinopol de a scoate Lemnul Sfânt al cinstitei și de viață făcătoarei Cruci din palatul imperial în procesiune până la Catedrala Sfânta Sofia.
La procesiune participau mulțime de preoți și diaconi, care o tămâiau pe tot acest drum. Mulțimea se oprea pe parcurs la o fântâna cu un baptisteriu, unde se făcea binecuvântarea apei, pentru ca apoi Sfânta Cruce sa fie pusă pe masa altarului Sfintei Sofia.
Din catedrală se făceau apoi, în fiecare zi, până la sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului (15 august), procesiuni în cartierele orașului, pentru a purifica aerul și a-i proteja pe locuitorii cetății de epidemiile ce se puteau răspândi cu repeziciune la acea epoca, mai ales pe căldurile din luna august. Astfel, după ce a folosit tuturor celor care au cinstit-o cu credință, Sfânta Cruce era readusă la palat.
Sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului are multiple semnificaţii teologice şi spirituale pentru credincioşi. De altfel, însăşi icoana Adormirii Maicii Domnului arată această taină a primirii mamei în braţele lui Hristos, Fiul ei. În iconografie, lângă sicriul binecuvântat cu trupul Fecioarei se află Hristos în picioare, purtând sufletul Maicii sale, ca pe un bebeluş. Acesta este gestul suprem de reciprocitate a iubirii. Cea care L-a ţinut în braţe pe Dumnezeu, acum odihneşte în braţele Fiului şi Stăpânului ei.
Citeşte şi ZILE LIBERE 2017: Adormirea Maicii Domnului, 15 august, ar putea fi liberă şi în mediu privat
În dimineaţa zilei de Sfânta Maria, femeile mergeau la biserică şi împărţeau struguri, prune, faguri de miere şi mergeau în cimitir pentru a tămâia mormintele. Ţăranii care aveau vii mari obişnuiau să tocmească paznici.
Tot acum, bărbaţii schimbau pălăria cu căciula. Cei care mai erau văzuţi cu pălărie după 15 august erau ironizaţi. Se interzice scăldatul în apa râurilor spurcată de cerb şi dormitul pe prispă.
De pe 15 august se deschidea, în satul tradiţional, un important sezon al nunţilor, ce ţinea până la intrarea în postul Craciunului. Se organizau târgurile de toamnă.
Perioada dintre cele două Sântămării, numită Între Sântămării, se consideră timp optim pentru semănăturile de toamnă.
Postul Sfintei Marii este un post aspru, dacă ținem seamă de faptul că Biserica Ortodoxă ne cere ajunare până la oră 15:00, în zilele de luni, miercuri și vineri, iar după această oră, ne cere să consumăm mâncare uscată. Nici în celelalte zile, nu avem parte de un post ușor: marți și joi se mănâncă fără ulei, iar sâmbătă și duminică avem dezlegare la untdelemn și vin. Facem mențiunea că în Pravila Mare se precizează că în acest post avem dezlegare la untdelemn și vin și în zilele de marți și joi.
Cultul Maicii Domnului a început sa se dezvolte mai mult după secolul 5, secol in care isi are originea acest post. Din acea perioada Maica Domnului si toate sărbatorile legate de aceasta au început să aibă o însemnătate mai mare, iar oamenii au început să se roage și să își pună mai mult încrederea în mijlocirea ei.
Acest post mai este numit și postul lui august însă nu s-a ținut dintotdeauna în această perioadă. Data și durata postului au fost uniformizate abia în 1166 la sinodul din Constantinopol, când s-a stabilit ca acesta va începe pe data de 1 august și se va termina pe 14, înainte de sărbatoarea Adormirii Maicii Domnului.
În Postul Sfintei Marii avem o singură dezlegare la pește, pe 6 august, când prăznuim Schimbarea la Față a Domnului, pe Muntele Tabor.
Pentru liniștea celor care nu se pot abține de la mâncare până la oră 15.00 și nici nu pot urma recomandarea Bisericii de a mânca fără ulei, adică o mâncare cât mai uscată, Sfântul Ioan Gură de Aur spune: „Stăpânul nostru e blând și cu omenie, nu ne cere nimic peste puterile noastre„.
Postul Sfintei Marii este un post cu dată fixă, începe în fiecare an pe 1 august și se termină în ziua Adormirii Maicii Domnului (15 august).