„Lucrez până la ora patru, ajung acasă, mă opresc la supermarket, strâng haine prin casă, fac ceva de mâncare. Şi când mă pregătesc să mă aşez în fotoliu, să mă uit la un film, hop, prin faţa mea se bălăngăne un penis erect.
Cum să-l refuz? Suntem împreună de cinci ani. Vrea să mă ceară de soţie, cel puţin aşa îmi zice o dată pe săptămână. Şi uite aşa, renunţ la serial. Într-un fel mă simt flatată că sunt atât de dorită. Nu-mi spune nimic dacă mai spun nu uneori, dar simt că se supără. Dacă-l întreb, îmi zice că n-are nimic. Fuge la frigider şi-şi ia o bere, apoi, încă una. Nu se îmbată, dar e posomorât.
Nici măcar nu mă îmbrac sexy, îmi pun un trening larg pe mine, dar el tot cu ea săltată, parcă are un arc acolo, dracii s-o ia. Şi când îl văd aşa mi-e teamă că, oricând, poate să mă părăsească, să se ducă la altele care n-au avut ocazia să se plimbe unul cu un penis ca al lui pe lângă ele în fiecare seară.
Una peste alta, nu mă plâng, dacă ne şi căsătorim până la urmă, o să fac tot posibilul să-l obosesc bine. Aş putea să-l şi refuz o vreme, ca să-l detrmin să facă pasul. Dar, pe moment, nu-mi iese din cuvânt, apoi, când se vede cu sacii în căruţă nu-şi mai aminteşte ce-a promis. Dar îl aştept la cotitură.
Dacă-mi pun echipamentul de scandal, face ca trenul în gară. Cred că atâta vreme cât arăt bine, îl pot juca, dar ce-o fi mai târziu, Dumnezeu cu mila. Nici nu vreau să mă gândesc.”
Mai mupet piveşti adevarate, pe eva.ro