„Ce înseamnă să păcătuieşti? Mi-am dorit foarte mult să ies la masă cu el. E mai tânăr ca mine cu zece ani, iar eu sunt o femeie măritată. Ştiu, aici e momentul în care toată lumea va da cu pietre. Voi fi calificată drept curvă.
Nimeni nu va vorbi despre sentimentele mele, despre emoţiile mele, despre faptul că vreau să trăiesc.
Nu mi-aş părăsi soţul pentru puştiul de 25 de ani, deşi, să mă ia dracu dacă ştiu ce mă mai ţine lângă el. Poate teama de a nu o supăra pe mama, teama de a nu-l face pe tata şi mai morocănos. Poate pentru că nu voi reuşi să suport privirile acuzatoare când mă voi întâlni cu prietenele, cu vecinii.
Nimic nu mă mai ţine lângă el. L-am iubit, dar, după cum se comportă, mă îndoiesc că el m-a iubit vreodată. Mă simt ca o servitoare. Calc, spăl, fac mâncare, muncesc, culc copilul, îl duc la şcoală. El n-a mai lucrat de un an. Spune că nu se poate adapta şi stă toată ziua cu ochii beliţi în televizor sau în calculator. Se joacă.
E de-o seamă cu mine, dar e mai copil decât puştiul de care m-am îndrăgostit. Am ieşit cu el la cină. Nu mă simt vinovată. Nu m-aş fi simţit nici dacă aş fi făcut dragoste cu el. Mă scoate din minţi faptul că nu voi putea merge mai departe. Că voi continua să-l iubesc, dar voi fi legată de mâini şi de picioare, îmi voi accepta nefericirea şi voi rămâne lângă soţ.
Ca să mă simt mizerabil până la capăt, s-ar putea ca peste zece ani să mă părăsească pentru o femeie mai tânără şi nimeni să nu-i reproşeze mare lucru, ci tot eu ar trebui să mă simt vinovată că n-am făcut ce mi-a stat în puteri ca să fie fericit.
O să mai ies cu puştiul la masă de câte ori o să am ocazia. Mai bine să se aleagă praful decât să-mi distrug viaţa”
Mai multe poveşti, pe eva.ro.