„Fac parte dintr-o familie cu frica lui Dumnezeu, care m-a crescut în spirit creștin și nu m-a lăsat să apuc pe căi prea libertine. M-am căsătorit la 22 de ani cu un bărbat pe care am considerat că mi l-a hărăzit Dumnezeu și o vreme am fost fericită.
Însă după trei ani de căsnicie am aflat pentru prima dată că m-a înșelat. Întâmplător, s-a scăpat o rudă care îl văzuse într-o anumită împrejurare, cu altcineva. La vremea respectivă aveam deja un copil de un an și deși am fost devastată de veste, familia mea și mama în special m-au sfătuit să tac și să iert. Pentru că așa sunt bărbații. Așa am făcut.
Am pus familia mai presus de mândria de femeie, deși am sângerat în mine ori de câte ori se făcea seară și ne băgam în pat împreună, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Nu înțelegeam cum poate să fie atât de duplicitar, să fie și cu mine, și cu altele.
Într-o altă zi, după aproape un an de la asta, l-am prins chiar eu că se uita pe calculator la niște scene porno. Am încercat să nu par prea șocată și să discut normal cu el. L-am întrebat dacă îi lipsește ceva în căsnicie de simte nevoia să completeze. Așa am ajuns să-i spun de fapt și că știu că mă înșelase. A admis, parcă un pic cu regret și privindu-mă suspicios că nu i-am reproșat nimic până atunci. Adevărul e că aș fi vrut să-i scot ochii, așa pornire sălbatică aveam în mine la momentul ăla. Dar Dumnezeu mi-a dat puterea să mă comport cuminte și să fac față situației.
Încurajat de liniștea mea și de tonul discuției mi-a spus ce şi-ar dori. Că viața noastră sexuală nu este așa cum ar vrea-o el. Că simte nevoia unor „picanterii” pe care este dispus să mi le arate, să mă învețe, dacă nu le știu, pentru că așa fac toți bărbații cu femeile lor. Că nu e ceva ce contravine voinței Domnului.
M-am supus. De data asta nu am mai vorbit cu nimeni, ceva îmi spunea că dacă i-aș povesti mamei nu ar fi bine. Așa că am zis să-mi urmez bărbatul și în pat, ca și în viață. În fond îl iubeam și nu aveam de ce să mă tem.
Citeşte mai mult pe eva.ro