Poveste adevarată. „În fiecare noapte mă gândesc la femeia care îi încălzeşte patul”

Intrebare primita de o cititoare fidela a site-ului perfecte.md: „Doamna Aurelia bine v-am gasit. De mult timp ma gandesc sa va scriu, dar tot nu puteam sa ma decid, recent insa, am descoperit ca o verisoara de a mea se numara printre studentii dvstra si din vorba in vorba mi-a zis cat de profesionista sunteti si cum va ajutati chiar si studentii sa inteleaga corect viata, sa isi faca ordine in minte si sa treaca peste diverse probleme. Discutia cu verisoara nu a facut decit sa ma convinga de ceea ce banuiam- ca sinteti un specialist cum rar poate fi intilnit, si iata am ajuns sa va scriu. Povestea mea de viata poate nu e cu mult mai deosebita de cea a altor femei, dar eu nu pot intelege de ce anume cu mine se intampla acest lucru. Am fost impreuna cu un barbat aproape 7 ani, cu anumite pauze cand ne mai stringeam bagajele si ne mutam aparte.

Citeşte şi POVESTE ADEVĂRATĂ. Violată de prietenul partenerului de viaţă

Nu pot sa zic ca nu ne intelegeam catastrofal, pur si simplu eu vroiam atentia lui altfel decit el mi-o oferea. Dar totusi anii au trecut, avem amandoi deja peste 30, e timpul pentru o familie, pentru copii, el insa sta bine in barlogul lui de unde vede viata cum ii place lui. Nu pot sa ma linistesc ca s-a folosit de mine atita timp ca acum sa imi zica ca unde sa ne grabim, ca viata este inainte, ca vom reusi? Eu am servici destul de bun, castig un pic peste media din tara,locuinta avem, fie la el fie la mine, daca si el ar depune un mic efort, ca un tata rau nu ar fi, e educat, are idei de viata bune. Acum nu sintem impreuna si in toata noaptea ma gindesc ce femeie ii incalzeste patul oare? De ce nu vrea o viata normala, ca la toti oamenii, alaturi de mine, parca proasta nu sunt, urata tot nu si avem o virsta deja cum am mai spus? Oare ce ar trebui eu sa fac in situatia asta?

Si inca o intrebare, ce se intampla in organismul nostru atunci cand ne indragostim? Asa ca apare o dependenta emotionala de cel drag? E normal acest lucru deci ? Va multumesc!”

Raspunsul psihologului, dr. in psihologie, Aurelia Balan Cojocaru: „Bun gasit Sabina. Am citit cu deosebita atentie expunerea gandurilor dvs si voi incerca in cele ce urmeaza sa va prezint un punct de vedere alternativ , din care sa incercati un altfel de analiza a situatiei cu care va confruntati.

Intai de toate sa vedem ce valuri de trairi ne curpind atunci cand ne indragostim : „Pornind de la ideea ca nu ne nastem cu o minte precum o coala alba de hartie, ci cu una inca indescifrabila, teoria analitico-diferentiala afirma ca omul se naste cu o serie de capacitati, care se pot dezvolta si maturiza atunci cand sunt indeplinite conditiile corespunzatoare.Printre ele, un loc de cinste il ocupa capacitatea de a iubi. Ajunsi la varsta maturitatii, fiecare din noi percepe cu mici diferente, ceea ce priveste modul de a iubi si de a ne lasa iubiti. Peste modalitatile invatate de a percepe iubirea, se suprapun actiunile unor substante care se produc in creier atunci cand incep sa ne circule fluturii in stomac.

Studii recente in neurochimia procesului iubirii au aratat ca in creierul persoanelor indragostite se produce, alaturi de dopamina, oxitocina si vasopresina, si o cantitate crescuta de palmitil etanolamina (PEA) sau molecula iubirii, o substanta neurochimica responsabila de inducerea unei stari puternice de excitatie, asemanatoare celei produse de amfetamine. Si amfetaminele, stim cu totii ce gen de hormoni sunt. Deci in linii mari putem aforma ca dragostea declanseaza reactii neurochimice care predispun la dezvoltarea unui oarecare grad de dependenta emotionala de persoana iubita, numita in literatura de specialitate dependenta sanatoasa.

Toate sunt bune si frumoase cand partenerii stiu sa-si controleze emotiile, cand dau dovada de suficienta verticalitate incat sa se poata incadra in ariile decentei . Fara a sufoca celalat partener, fara ai aduce prejudicii emotionale, fara ai limita dreptul de decizie,libertatea personala. Alminteri se naste dependenta emotionala nesanatoasa ,iar relatia devine una nefunctionala.Nevoia de atasament apare la nastere si insoteste omul toata viata, insa numai atasamentul securizant este cel care ofera sentimentul de siguranta si securitate cautat in relatiile de cuplu. S-a constatat ca tipul de atasament anxios ambivalent – care presupune strategii de hiperactivare pentru a mentine atentia partenerului – este mai des asociat cu dependenta emotionala.

Cauzele care duc la aparitia acestui tip de conditionare sunt variate si tin de istoria personala a fiecarui individ. Increderea de sine scazuta, cauze care tin de cultura sau subcultura in care a crescut persoana dependenta,nesiguranta si tot felul de temeri, in special teama de abandon, ar fi doar cateva din premisele care faciliteaza instaurarea dependentei nesanatoase de partener.
Acum nu pot sa nu va intreb daca cumva nu regasiti si sentimentele dvs inrobite de acest tip de emotii? Oare puteti afirma ca simtiti iubire pentru barbatul despre care mi-ati vorbit ? Acea iubire creatoare, care vrea binele celui drag, care are menirea de oferi libertate, intelegere, sustinere?

S’apoi, daca va propun un joc al imaginatie si incercati sa va ganditi cum ar fi daca el ar spune ca dvs ati fost cea care „s-a folosit” de el, ce ati simti?

De ce a profitat doar el?

Si daca dansul a fost cel care v-a persecutat acesti ani, s-a folosit,a profitat, unde era in acest rastimp integritatea dvs personala? Mandria, curajul, puterea de a lua decizii? De ce ati permis cuiva sa profite de dvs?

Or, poate totusi placerea de a sta impreuna a fost reciproca? Poate v-a placut sa-l aveti ca partener? Poate compania sa era agreabila, va facea placere sa discutati, sa va petreceti timpul impreuna? Si in pat care era natura relatiei, tot doar el beneficia de placere?

Incercati sa va raspundeti sincer cel putin la aceste intrebari, meditati asupra raspunsurilor si analizati-va o data in plus atutidinea pe care o aveti fata de relatia si persoana in cauza.

Citeşte şi Poveste adevărată: O credeam FEMEIA PERFECTĂ, o voiam de soţie, însă am intrat pe FACEBOOK-ul ei

Eu va inteleg pendularile, inteleg ca tinand cont de societatea in care traim va este dificil sa faceti fata reprosurilor celor din jur care va reamintesc ca aveti 30 ani si INCA nu sunteti implicata intr-un act marital. Dar se merita oare sa va intoxicati cu otrava sociala? Se merita sa va casatoriti doar pentru ca cineva, candva a spus ca ” a venit timpul ” ? Ce inseamna acest timp de fapt? Un simplu apel la afirmatia „nu toti ne nastem in acelasi timp, precum nu murim toti odata” , ne duce cu gandul la faptul ca si pe parcursul vietii, la fiecare lucrurile se intampla diferit. Si asta inseamna ca nu exista o norma fixa pentru absolut nimic. Pana si copiii mici nu vorbesc la aceasi varsta, precum si a merge incep la un numar variat de luni, unii o fac pana la un an, altii chiar aproape de 2.

De ce daca o anumita colega din liceu a fost mireasa la 20 ani, iar dvs aveti 30 si inca nu ati imbracat rochia alba, inseamna o tragedie? De ce trebuie dvs sa ganditi la fel ca toti? Doar pentru ca asta-i ” legea” comunitatzii? Aceasta comunitate, cand si-a trait fericirea personala, sau si-a adus in ordine linistea interioara, oare cat de mult a tinut cont de parerea pe care dvs o aveati?

Nimeni in aceasta lume nu ii e cu nimic , nimanui dator. Poate merita sa apreciati ca barbatul care a plecat din relatia cu dvs v-a oferit sansa la fericire. Desigur va este greu sa intelegeti aceste cuvinte acum, cand plangeti si va framantati, cand ii simtiti lipsa. Dar, daca ar fi ramas , ati fi intemeiat o familie si intr-un anume moment ar fi recunoscut ca a facut-o doar pentru ca ” e timpul”, nu pentru ca va iubeste, nu pentru ca va considera singura femeie de la care vrea copii, nu pentru ca ii face placere sa se intoarca seara in caminul conjugal etc,etc , cum era sa va simtiti atunci? Era sa se naruie si mai abrupt pamantul de sub picioare draga Sabina! Atunci l-ati fi acuzat si mai mult, mai mult era si sa va doara.