Poveste adevărată: „Prietenul meu îmi cere să facem sex în locuri publice”

Dar după asta am intrat într-un carusel din care nu mai pot să mă dau jos decât ieșind din relație. Iar pentru asta nu sunt încă gata.

Citeşte şi POVESTE ADEVĂRATĂ. „Mi-am urmărit părinţii făcând dragoste, la sugestia lor, şi mi-a plăcut ce am văzut”

Iubitul meu are un apetit sexual mai leneș, să zicem, în sensul că nu se excită normal, ca toți oamenii, când suntem în pat sau când suntem acasă, singuri, ci numai în locuri publice, în care am putea fi prinși. Am înțeles că treaba asta e asociată cu o tulburare psihică, dar mi-e greu să cred pentru că în rest omul este absolut OK, poate cel mai mișto bărbat cu care am fost până la vârsta asta.

Avem, așadar, în jur de 30 de ani fiecare, o viață socială normală, fără excese, singurul lucru care ne-ar scoate din mulțime ar fi chestia asta cu sexul în locuri … nepotrivite după părerea mea. Și numai norocul chior a făcut să nu fim prinși până acum sau să nu apărem în vreun tabloid sau pe un site cu poze porno.

Am făcut-o până acum în tot felul de locuri, de la unele banale, cum ar fi mijloace de transport în comun, săli de cinema, scări de bloc, biroul lui, al meu, sala de conferințe a firmei, lift, la altele destul de riscante sau chiar neplăcute – pe acoperișul unei clădiri, într-un container de deșeuri, în niște ruine între maidanezi și aurolaci, pe stradă într-o stație de autobuz, sub masă într-un restaurant, pe scaun în avion … și lista ar putea continua.

Poveste adevărată. „Fac sex cu soţul meu de frică să nu-l pierd”

Știu că multe dintre locurile enumerate vă fac să credeți că exagerez, că e incomod să faci sex în astfel de situații. Așa e, sunt chestii chinuite, nu pot să spun că mă omor după pozițiile alea sau că am orgasm de fiecare dată. Aș minți să spun asta, dar culmea e că uneori am reușit să am orgasm, ceea ce m-a mirat și pe mine, dat fiind că de fiecare dată mi-e o frică de mor că vom fi prinși.

El mi-a spus că tocmai asta îmi sporește plăcerea, și că ăsta este și secretul excitației lui. Am avut de multe ori discuții pe tema asta, în pat, unde culmea, în loc să facem amor negociem pe tema de ce nu suntem și noi normali, și ne exhibăm prin tot felul de locuri dubioase. Mai ales eu pun întebarea asta, pare că el e deja consolat cu ideea că numai așa se mai excită.

Problema mea este și de altă natură. Anume că îmi doresc ca la un moment dat această relație, care durează deja de peste doi ani, să evolueze și să se transforme poate într-o căsnicie, de ce nu cu copii. Deci îmi doresc o familie. Da, ceasul biologic sună de ceva vreme. În condițiile astea cum pot să mă aștept că vom deveni o familie, când el își dorește doar atât de la relația asta: să obțină plăcere în situații cât mai limită.

Apoi, povestind cu o prietenă despre asta, ea m-a întebat ceva ce nici nu mă gândisem: dacă ceea ce facem noi se cheamă sex sau dragoste? Adică pot să spun cu mâna pe inimă că el mă iubește, sau ar putea să facă asta și cu alta, dacă ar găsi o parteneră dornică să se aventureze în acele situații? Și sincer nu am știut ce să răspund, pentru că între noi nu s-au rostit niciodată acele cuvinte mari. Am luat lucrurile așa cum au venit, fără angajamente sau promisiuni. Și uite că au trecut doi ani, în care, în majoritatea timpului, ne-am simțit bine împreună.

La întrebarea despre familie și copii el așa mi-a și răspuns: de ce vrei să complicăm lucrurile când ne simțim atât de bine împreună? Dar asta nu va dura la nesfârșit. Poate că nu vom mai putea face asta după 40 de ani sau poate chiar mai devreme. Sau, cine știe, poate chiar ne va prinde cineva vreodată și vom sfârși într-un mod jenant să fim aflați de cunoscuți, ceea ce mi se pare destul de rău.

Continuarea, pe eva.ro