Pe o pagină, piticii incarcau sania lui Mos Craciun, pe alta ingerasii zburau pe langa ferestrele luminate ale oamenilor, iar apoi, pe o pagina intreaga – doar Mos Craciun cu sania lui…. Si copii, copii, copii… Cat de mult isi dorea sa mearga sa se joace si el cu copiii, sa fie cu ei in acea zi de sarbatoare.
Dar cum? Cine va da voie unui urs sa intre in casa? Cine?
In acel moment, in camera intra ursoaica. Isi scutura cojocul de fulgii de nea si spuse:
– Vai ce iarna! Ce zapada! E timpul pentru un somn lung.
– O, mama, hai sa asteptam macar Craciunul!
– Craciunul este numai pentru oameni! Hai intra in pat!
Ursuletul se acoperi cu plapuma, dar somnul nu voia sa vina. In fata ochilor vedea doar pozele din carte.
– Daca as fi fost un ingeras, ca sa pot zbura la copii… Dar pentru un grasun asa ca mine, mi-ar trebui niste aripi uriase!
Doua lacrimi aparura in ochii lui si alunecara pe obraz.
– Nu esti gras, dar esti plangacios! se auzi un glas.
– Cine esti tu? Nu pot sa te vad in intuneric…
– Nici la lumina nu m-ai putea vedea, pentru ca eu sunt Spiridusul padurii. Nu plange! Nimic nu este imposibil, daca iti doresti cu adevarat! Trebuie doar sa fii curajos si puternic!
Citeste continuarea pe SFATULPARINTILOR. RO.