Dacă pe plan material lucrurile sunt foarte simple pentru mine, pe cel sentimental însă, situația este foarte complicată. Până la 23 de ani, de când începe povestirea mea, avusesem câteva relații, toate cu tineri cam de vârsta mea. Deși am încercat să mă implic și sufletește, nu doar fizic, niciuna dintre aceste relații nu m-a împlinit. Se poate să fi fost vina mea, necoaptă fiind, sau se poate ca tinerii mei iubiți să nu fi avut suficientă experiență încât să știe cum să mă trateze. Cert este că tot timpul simțeam că lipsește ceva, atât în societate, cât și în dormitor. Nu eram cu adevărat fericită. Drept dovadă, nu am suferit după nicio despărțire.
— Iuliana, crede-mă, de câteva luni, de când sunt cu Tudor, simt, în sfârșit, că trăiesc! s-a ambalat ea după ce o mustra-sem pentru că păstrase secretă legătura. Am învățat o mulțime de lucruri de la Tudor, și viața mea s-a schimbat mult în bine.
— Te cred, Roxi, te cred! i-am răspuns cu sinceritate. De altfel, observasem că, de la o vreme, ești mereu senină și radioasă, dar nu îmi explicam de ce.
— Uite, ar trebui să procedezi la fel ca mine! mi-a făcut ea, complice, cu ochiul. Renunți la relații cu puști de vârsta noastră, care habar nu au să se comporte cu o fată. îți deschizi un cont pe un site matrimonial și îți găsești un tip matur, stilat, iar eu te asigur că nu vei regreta.
Continuarea pe libertatea.ro.