Am împlinit 30 de ani şi mă pregătesc să mă dau cu capul de pereţi, scrie eva.ro. Vreau să înţeleg cum a trecut timpul. De ce nu am soţ, nu am copil, nu am slujbă? De ce locuiesc cu o prietenă? De ce mă îngraş şi fac sex fără să fiu în stare să păstrez o relaţie?
Citeşte şi Cum sărută fiecare zodie masculină. Care sunt cei mai pasionali bărbaţi
Aş vrea să fie ceva greşit cu mine şi nu cu lumea din jur. Aş vrea să mai am o şansă să schimb toate astea, dar, până atunci, mai beau un pahar cu vin şi mănânc o felie de tort în cinstea mea.
Întotdeauna sunt în căutarea unei slujbe mai bune şi sfârşesc în pat cu şeful meu, care, dacă nu e însurat, e un egoist psihopat. În ambele cazuri, pasionanta poveste de dragoste se termină prost. Cu scandal sau cu multă suferinţă şi eu sunt cea care trebuie să plece, să-şi dea demisia pentru a salva onoarea bărbatului şi pe cea a companiei.
Uneori mă gândesc să mă călugăresc, dar nu sunt atât de credincioasă şi ar trebui să tai drastic din porţia de vin. Aşa că prefer să mai încerc aici, în lume, să-mi fac un rost.
Părinţii mei au renunţat de mult să mai spere că vor avea şansa să prindă un nepot. Le-aş face unul aşa de fan, la întâmplare, dar n-am cu ce să-l cresc şi ne-am chinui amândoi.
Citeşte şi Tipuri de sex pe care orice cuplu ar trebui să le încerce
Am împlinit 30 de ani şi mă simt blocată. Mi-ar trebui un impuls. Nu vreau să mai trăiesc la întâmplare, să-mi pierd weekendul prin cluburi, să am relaţii pasagere, iar starea mea de normalitate să fie tristeţea. Deşi n-am nicio idee în acest moment, cred că a venit momentul să mă mut din oraş, din ţară. Să o iau de la început. Trebuie să-mi fac curaj!