Povestea cutremurătoare a lui tanti Anica, bunicuța care trăiește de pe o zi pe alta într-un sat uitat de lume! Tanti Anica trăiește de pe o zi pe alta într-un sat uitat de lume din județul Botoșani.
Zilnic, biata bătrânică se chinuie să supraviețuiască și asta pentru că are o pensie mizeră care nu îi ajunge să își cumpere cele necesare.
De cele mai multe ori, bunicuța care cu un ochi râde și cu altul plânge, este nevoită să aleagă între a-și cumpăra mâncare sau a-și cumpăra medicamente.
Tanti Anica spune că acest lucru se întâmplă destul de des, mai ales iarna atunci când trebuie să aloce o mare parte din pensia de CAP- pe care o are pe lemne.
Mai mult, bătrânica a mărturisit cu ochii în lacrimi și cu vocea tremurândă că după scumpirea prețurilor a fost nevoită să renunțe complet la tratament.
„Trebuie să plătesc vreo 300 de lei, pe lângă reţetă. Sunt bolnavă. Dar nu mai pot, gata! S-au scumpit şi nu mai pot. Păi ori mănânc, ori cumpăr pastile. Că de amândouă văd că nu se poate. Ori mor de foame, ori de boală! Da de murit, tot mor”, a spus Tanti Anica, potrivit Adevărul.
Alina Axinie se ocupă de monitorizează stării de sănătate a populaţiei, inclusiv la sat. Aceasta spune că scumpirea medicamentelor este realmente un dezastru pentru pensionarii de la ţară, mai ales pentru cei cu pensii de CAP și că foarte mulți oameni ca să poată supraviețuiască recurg la aceiași metodă la care a apelat tanti Anica.
„Este extrem de greu pentru ei. O lună îşi iau medicamentele, alta nu! Atâta îşi pot permite! Dacă vor mai fi scumpiri, nu-şi vor mai permite deloc!”, a spus Alina Axinie.
În aceiași situație este și moş Damian, vecinul lui tanti Anica, care se chinuie cu greu să facă față scumpirilor prețurilor. Pe deasupra este bolnav cu inima, are diabet tip II şi este hipertensiv.
Din fericire, acesta beneficiază de rețetă compensată însă tot trebuie să scoată din buzunar suma de 200 de lei pentru a-şi cumpăra medicamentele.
„Dacă nu era reţeta trebuia să plătesc 500 de lei. Aşa dau numai 200. Dar îi mult tare. Eu am 1300 de lei pensie. Îmi mai rămân 1100 de lei. Lemne de unde? Curent şi alte dări de unde?”, spune bătrânul, cu ochii în lacrimi. El continuă: „Păi 300 pe medicamente, 600 pe niste vreascuri, lumina de plătit, impozitul şi iaca, mă împrumut deja! Şi de mâncare nici nu mi-am cumpărat. Îţi vine să pui mâinile pe piept şi să închizi ochii. Nu mai este de trăit”, a spus moş Damian.