Un reportaj realizat de publicaţia The Prince George Citizen arată care a fost soarta orfanilor români adoptaţi de canadieni acum 25 de ani. Deşi mulţi au primit o viaţă mai bună şi o familie iubitoare, traumele psihologice nu au putut fi şterse cu buretele.
„Subnutriti și suferind, copiii se legănau în tăcere pe saltele subţiri, ponosite. Cei mai mulţi nu vorbeau şi nu plângeau. Nu avea niciun rost. Nimeni nu i-ar fi ascultat. Copiii de trei ani nu mestecau, deoarece nu primeau alimente solide”, spune Lucy LeMare, un profesor asociat la Universitatea Simon Fraser, în apropiere de Vancouver, despre ce a găsit în orfelinatele din România, acum mai bine de un deceniu.
Biberoanele erau de multe ori legate de pătuțuri, astfel încât copiii să se hrănească singuri.
Sub Nicolae Ceaușescu, numărul de orfelinatelor de stat a crescut la mai mult de 600 de instituţii extrem de subfinanțate. După ce a fost executat în ziua de Crăciun, în 1989, familiile din Vest fără copii au inundat România pentru a adopta un copil. Familiile canadiene au adoptat mai mult de 1.400 de copii din România în 1990 și 1991, aproximativ jumătate dintre ei provenind din orfelinate.
Aceste circumstanţe au reprezentat o oportunitate tragică și fără precedent pentru a evalua impactul pe termen lung a sărăciei şi neglijenţei în copilăria timpurie, iar cercetatorii de la Simon Fraser au petrecut ultimele două decenii studiind dezvoltarea acestor copii.
Cercetarea de până acum a reafirmat – la extrem – că „cicatricile” provocate de traumele în copilărie sunt profunde.
Sondajul cel mai recent, publicat în 2007, a constatat ca aproximativ 40% din copiii din adoptați din România au fost diagnosticaţi cu o tulburare mintală,spre deosebire de media din Canada, care este de 15%.
Cercetătorii au mai descoperit că traumele sunt direct proporționale cu timpul petrecut de copii în orfelinate, iar efectele nu se diminuează pe măsură ce aceştia înaintează în viaţă.
Citeşte şi
A fost găsită averea soţilor Ceauşescu? E vorba de o sumă fabuloasă