Povestea de succes a unei artiste care a dus costumele scenei româneşti la Premiile Cesar FOTO

Scenografa Viorica Petrovici a acordat un interviu în exclusivitate, pentru RTV.NET, în care a povestit experienţa de la Premiile Cesar unde a fost nominalizată la categoria „Cele mai bune costume”, pentru  filmul  “La source des femmes (Izvorul femeilor)”,  în regia lui Radu Mihăileanu.  De asemenea, artista a vorbit despre primii ani ai copilăriei şi despre descoperirea talentului de a crea cele mai frumoase şi spectaculoase costume şi decoruri.

„Eu vreau să fiu ca Grigorescu”

Primele manifestări artistice le-a avut încă de la grădiniță. Atunci a desenat un covoraș care a fost remarcat. Viorica Petrovici spune că era foarte frumos colorat și cu o geometrie incertă. Avea culori foarte vii, dar în același timp armonizate. Acela a fost primul semn că din acele mâini aveau să iasă peste ani adevărate minunăţii. Își amintește și acum o secvență din Şcoala Generală când diriginta a întrebat-o ce vrea să facă în viitor. A răspuns fără să stea prea mult pe gânduri: „Eu vreau să fiu ca Grigorescu”.

Prima întâlnire cu teatrul a avut-o în anii de liceu, unde în programul școlii erau obligați să meargă la teatru și la operă. Atunci a început să fie interesată de scenografie pentru prima dată.

„Când ești tânăr nu știi ce o să faci, vrei să le faci de toate. Atunci te descoperi. Voiam să fac grafică, sculptură, ceramică. De mică eram nehotărâtă, cu multe posibilități: a face și volum, și spațiu, și forme plane, dar și culoare. Poate de aceea am ales într-un final scenografia. Este o meserie care le are pe toate”, a spus Viorica Petrovici.

A făcut facultatea de scenografie din București. Din anul doi a început să lucreze ca asistent de scenograf, iar mai apoi urmând să fie independentă.

Melancolie după anii petrecuţi în cetatea filmului

A ajuns în studioul de film de la Buftea ca scenograf. Spune cu nostalgie că la Buftea era o adevărată industrie, acolo în fiecare an se făceau aproximativ 200 de filme. „Era ca un furnicar. Erau niște lucruri foarte bine puse la punct. Acum, când mă duc în Buftea, mă uit cu tristețe și îmi amintesc de acei ani. Era ca o cetate a filmului, o lume specială. Erau ateliere unde se făceau costumele, decorurile, era o lume care nu mai este azi, azi e altceva”.

În viață nu crede că putea să facă altceva în afară de ceea ce face. Este scenograf și știe că nu este cap de afiș, dar și-a asumat acest lucru. „Sunt întotdeauna în planul II. Sunt în spate, dar în față altfel. Teatrul, filmul înseamnă echipă. Știu că ceea ce fac este indispensabil”.

În cetatea filmului l-a cunoscut și pe omul care avea să-i fie alături în fața altarului, bărbatul care urma să-i ofere sprijin, dragoste și o familie frumoasă cu doi copii, cunoscutul scenograf Cristian Niculescu. Viorica Petrovici spune că este o femeie norocoasă pentru că are o familie minunată. „Cei care intră în această lume, intră într-o mare familie, însă le este foarte greu să aibă viață personală. Eu am avut șansa, fericirea să-mi cunosc soțul la Buftea”.

De-a lungul anilor a făcut zeci de mii de costume pentru teatru, operă, balet și film. De fiecare dată a stat, a analizat detaliat spațiul în care s-a desfășurat acțiunea, personalitatea personajului, psihologia filmului, toate pentru a crea un costum perfect.

Amintiri din Maroc. Culori vii într-un peisaj monoton

Filmările pentru filmul“La source des femmes (Izvorul femeilor)”, producţia care i-a adus şi nominalizarea, au avut loc într-un sătuc din Maroc, iar tema abordată de regizorul Radu Mihăileanu este condiţia femeii musulmane, dintr-o comunitate mică.  Viorica Petrovici a trebuit să se ocupe de costumaţia a o sută de personaje, în general femei. Timp de trei luni a locuit în Maroc pentru a încerca să găsescă ce era specific acestor femei.  A descoperit câte un detaliu pentru fiecare personaj: felul cum îşi lega şalul, un colaj dintr-un costum tradiţional cu unul contemporan.

Scenografa a văzut Marocul ca o lume foare colorată: un sat cu o imagine plastică  coborâtă parcă din  cele mai râvnite tablouri din lume,  care dezvoltă o armonie perfectă între roşu şi verde. Pe acele tărâmuri, a fost fascinată de culoarea naturii și de căldura umană.

„Satele răsăreau din pământ. Sunt ca niște labirinturi pentru șoricei. Fiind săraci nu aveau de unde să-și cumpere materiale de construcții și foloseau pământul sau piatra. Ferestrele sunt spre interiorul curților, totul este închis. În schimb, hainele lor sunt foarte colorate, culori violente. Când apăreau acei oameni, erau ca o pată de culoare în acel peisaj monoton. Femeile sunt foarte frumoase și foarte delicate. Ele sunt fericite așa cum sunt ele.  Covoarele lucrate de acele femei sunt jurnalele lor, niște enigme. Au mesaje codate. Eu cred că ele așa își destăinuie viața”, a povestit scenografa.

Sentimente puternice la Premiile Cesar

Nominalizarea la Premiile Cesar a fost pentru Viorica Petrovici ceva extraordinar. A avut emoții, dar recunoaște sincer că nu se aștepta să câștige premiul.

„Faptul că ceea ce am făcut în Maroc le-a atras atenția pentru mine este un câștig. Să fii printre primele cinci filme, unul care a luat Oscarul, mie mi se pare extraordinat. A fost o onoare să mă aflu acolo. A fost copleșitor”.

Artist plastic, scenograf de teatru, operă, balet şi film, profesor, doctor în spectacologie, Viorica Petrovici are o activitate impresionantă în domeniul artelor spectacolului.  A făcut costume și decoruri pentru 25 de spectacole de teatru, 48 de spectacole de operă și 13 spectacole de balet.

A realizat costume pentru mai multe producţii cinematografice de succes, româneşti şi internaţionale Le Concert (regia: Radu Mihăileanu), Tertium non datur (regia: Lucian Pintilie), Asfalt Tango (regia: Nae Caranfil). A realizat recent costumele premierei spectacolului Nabucco 12, în regia lui Alexandru Hausvater, producţie montată la Opera Naţională Româna Cluj-Napoca.

Viorica Petrovici este scenograf al Operei Naţionale Bucureşti din anul 1984, unde a creat decoruri şi costume pentru zeci de spectacole de operă şi balet.